Buna Vestire

În fiecare an, pe 25 martie, creştinătatea sărbătoreşte vestea cea bună pe care arhanghelul Gavriil o aduce de la Dumnezeu, Sfintei Fecioare Maria şi, prin Ea, întregului neam omenesc. Este ziua în care sărbătorim Taina întrupării Fiului lui Dumnezeu, a Cuvântului cel veşnic, din sânul Preacuratei Fecioare, Taina prin care Cerul se coboară pe pământ.
Când a venit "plinirea vremii" cea de Dumnezeu hotărâtă, a fost trimis arhanghelul Gavriil să vestească pe Sf. Fecioară Maria că a fost aleasă de Dumnezeu să nască pe Mântuitorul lumii. Uimită şi cutremurată de cele spuse de înger, Fecioara întreabă cum va fi cu putinţă aceasta, de vreme ce ea nu ştie de bărbat. Atunci, arhanghelul îi descoperă această taină, că ea se va face în chip minunat, supranatural, mai presus de fire, prin puterea cea fără de margini a lui Dumnezeu "Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceasta şi Sfântul care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema". În urma acestor lămuriri ale îngerului, Fecioara Maria, plecându-se voinţei divine, va răspunde: "Iată roaba Domnului, Fie mie după cuvântul Tău!". Prin acest cuvânt "fie", ea şi-a dat consimţământul ca Dumnezeu Cuvântul să-şi ia trup omenesc din trupul ei, iar din acest moment a început mântuirea noastră. De aceea ziua Bunei Vestiri este ziua întrupării Domnului şi ziua începutului mântuirii noastre.
Căci, Dumnezeu cel iubitor a hotărât mai înainte de veci să nu lase pe omul cel căzut în păcat să piară, ci să-l mântuiască prin întruparea şi jertfa Fiului Său. Dar, această hotărâre a fost ţinută ascunsă în Dumnezeu. Ea este "taina cea din veac ascunsă" (Efes 3,9) şi de îngeri neştiută, care se descoperă arhanghelului Gavriil pentru a o vesti Fecioarei Maria.
De aici şi marea importanţă a acestui eveniment. Practic, "Buna Vestire" este punctul din care pleacă şi în jurul căruia gravitează toate actele sfinte ce se vor realiza în creştinism pentru mântuirea neamului omenesc. Ea este ziua înomenirii lui Dumnezeu, pentru ca prin aceasta oamenii să fie de bunăvoie aduşi din nou la Dumnezeu, învingând răul care biruise, el, mai întâi în om.
Cel pe care nu-l pot cuprinde nici cerul, nici pământul se lasă cuprins în sânul Fecioarei.
Dumnezeu se face om ca să rămână aşa pentru veşnicie, asigurându-ne astfel nouă dumnezeirea după har, prin El..