Tribuna
brukenthal museum
Bătrânii Toamnei...
Pr. Constantin NECULA
2866 vizualizari
Bătrânii Toamnei...

Ne plângem mereu că ne pleacă tinerii și copiii lor devin copiii altora. Școliți, crescuți altfel. Și ne sângerează în inimă un soi de regret plin de uitare. Căci dacă n-am uita, n-am mai putea lucra nimic. Duminica aceasta am străbătut Țara dinspre casă spre Dunăre. Un înainte-apus de soare a scos la porțile satelor puținii bătrâni rămași. Mâinile lor odihnind în poală ori strângând, cuminți și obosite, paharul de țuică – un damf de prună răstignită umplea văzduhul –  mi-au adus în ochi satul de odinioară, din vremea nu foarte îndepărtată, când septembrie însemna plecarea copiilor la școală, a bărbaților pe șantier – după o vară de muncă mocnită acasă – ori abia venirea lor acasă, ca niște soldați de pe un front ce le schimonosea sănătatea. De aici, revolta mea pe tinerii care râd de ei, bătrânii ce abia erau maturi prin anii ’80, socotindu-i depășiți ori necrescuți cultural. De unde putea crește academic România sub comuniști de vreme ce jumătate din populația naviga spre orașe, verticalizări betonate ale satelor, lipsite de căldura casei și transformate în cutii de chibrituri insalubre, nimeni nu ne poate spune. Se muncea pe rupte, ba unii chiar se rupeau. Acasă îi așteptau copiii, transferați și ei de la țară în oraș, la școli mai bune. Rar ar fi putut face altfel față provocărilor școlii, liceului ori facultăților. Pe-atunci când nu aveam studenți ca să mascăm șomajul, ci pentru că își doreau real să fie studenți și trăgeau tare pentru asta, toamna satele rămâneau aproape părăsite. Se animau, cele aproape de oraș, sâmbăta seara- până prindeau ăi tineri gust de cinema ori teatru ori de ceai dansant. Până începeau viile să se lase zdrobite mai era cum era. Apoi liniște. Seara ieșeau ele, bunicile și mamele ajunse azi bunici, ba chiar străbunici. Aceleași mâini muncite, aceeași privire obosită strălucind de vreo veste. Un examen luat, o primă notă la școală a celui mic ori a nepotului erau motive de poveste. Ca și cum viața lor depindea, într-un fel, de reușita copiilor lor. Nu se ajungeau cu banii mereu și gazda la oraș era un soi de insulă a fericirii în care, din când în când, veneau să-și vadă copiii, să-și îmbrățișeze soțul. Omul nu se pierduse în anemiile sentimentale ale serialelor fără sfârșit- cu emfază numite telenovele. Oboseala le era un soi de îndemn la adunare în ziua următoare.

            Bătrâne și bătrâni de acum. I-am văzut. Pe marginea drumului în spatele unor grămezi de struguri ori gutui. Cu gândul că cineva va cumpăra din vinul ori țuica puse în peturi. Nu vine nimeni să-i întrebe dacă mai pot. Toamna a fost rodnică și ei nu pot minți. Rodul trebuie să puiască în bani. Nu poți cumpăra lemne pe prune ori struguri. Mâinile lor neschimbate. Aceleași zdrobiri de muncă. Aceleași riduri ca alte generații la colțurile ochilor, dincolo de ochi, în suflete. Nu par să-și aștepte cumpărătorii, ci pe cei plecați. Unii stau cuminți, sub podmolul înrămat în cruci, așteptându-i pe ei. Așteptătorii.

            Poate n-ar fi rău să ne revenim și să înțelegem că nu doar plecarea românilor din Țară e o problemă, ci și supraviețuirea celor rămași. Artefacte în vetre de sat uitate, părăsite de oameni. Nu și de Dumnezeu. În ochii lor se vede că n-ar vrea să fie ultimii. Nu. Nu e vorba că nu avem medici ori medicamente, că n-am avea, la o adică, cum să-i ajutăm. Pe ei îi doare că refuzăm ajutorul lor. Mâinile lor muncesc mai puțin, dar munca din urmă îi face puținii experți pe care-i avem la îndemână. Experți în salvarea a ceea ce a mai rămas din onoarea muncii. Din demnitatea de a se vedea în palmele tale că nu furi, că trăiești constant taina pământului pe care-l calci și-l iubești. Către care, vai, te grăbești.

            Un ciorchine de strugure  în apusul soarelui ține în el Liturghia zilei de mâine. Ei, zdrobiții, îl țin în căușul palmelor lor ca semn al faptului că sunt vii. Că n-au murit. E vița bunicilor, curățată de ăi bătrâni și lucrată de ei. În veac. Într-un gest eshatologic, din vreme în vreme, se închină. Dacă e ultima toamnă pe pământ? Dau din mâinile lor muncite, alungând gândul. Nu se poate. Dacă ei mor cei care nu mai sunt cu ei, care au sărit câteva generații deja de legat via și prășit în arșiță, ce vor face? Acum, sigur, e bine. Magazinele pline. Pâinea, na, la îndemână. Dar mâine? Dacă e cumva ultima toamnă...

 






comentarii
6 comentarii

Felicitari, Parinte! Ce bine ca ne puteti bucura sufletele cu asa texte!
Cititor
13.10.2019 23:33
In mitropolia Ardealului, se inchid bisericile, ca oamenii sa "nu strice filmul"! Asta se intampla la bv, in scheii iasovului, acolo unde si Titulescu s-ar ridica din mormant la asemenea idiotenie!
Prietene, fa-ti ordine la tine in ograda, in Iasovul tau nativ, si apoi da-ne noua lectii tomnatice!
Sf Nicolae
14.10.2019 09:59
Exodul spre oras in anii comunismului a avut ca efect cu bataie lunga pensiile pe care le au acum acesti pameni ajunsi la senectute. Imaginati-va ce-ar fi fost daca macar un membru al familiei n-ar avea o pensioara? Ar fi mai de plans decat ati scris dvs. Cunosc aceste realitati. Prin anii 80, cand eram copil, erau o multime de navestisti din satele asezate aproape de vreun oras industrializat (fortat sau nu). Acum acesti oameni au sansa sa se bucure de o pensioara.. Daca n-ar fi nici aceea...?
14.10.2019 13:32
Copii pleaca din tara precum tiganii cu cortul ! De fapt tara asta s-a transformat intr-o tara de tigani ! Probabil de aceea pleaca tinerii din tara sa scape de tigani ! Ei sunt peste tot ! Mai ales in Politia Romana si in institutiile de asistenta sociala care incearca sa integreze aceasta rasa in societatea romaneasca ! Eu nu vreau sa creez o polemica sau sa fiu acuzat de rasism ! Suntem intr-o societate democratica si parerea mea despre tigani nu se va schimba atat timp cat ei au facut Romania de rusine in strainatate !
Eu vreau sa vin cu o propunere si anume : Copii care chiulesc de la scoala sau care au rezultate dezastruoase la invatatura, cei care raman corigenti si repetenti , sa lucreze pe perioada verii, ca si voluntari la strangerea gunoaielor sau sa lucreze tot ca voluntari la IMPADURIREA ROMANIEI ! Societatea de curatenie si salubrizare are nevoie de oameni ca sa faca efectueze curatenia in oras !
Agentul000000007
14.10.2019 13:38
"Sf Nicolae?" esti probabil prea mandru ca esti sibian... Daca ai ceva de spus poti spune si civilizat si poti sa nu te mai crezi atat de superior pe baza pozitiei pe harta.
Eu nu sunt mandru sa fiu concetatean cu unii ca tine.

Mircea
2cents
14.10.2019 19:56
In primul rand nu suntem concetateni! In al 2 lea rand, eu nu am intalnit in Sibiu un comportament atat de aberant incat preotul sa trimita femeia de servici sa blocheze usile bisericii cu deviza "sa nu stricati filmarea!".
In rest nu ma intereseaza nici un alt aspect legat de BOR (nici in Bv nici in Sb).
@2cents
15.10.2019 09:11
Din aceeasi categorie
sevis



classic junior

targul de craciun

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia