logo
spartan
Avram Iancu, comemorat la liceul ce îi poartă numele
Avram Iancu, comemorat la liceul ce îi poartă numele

Pentru Liceul Tehnologic „Avram Iancu” din Sibiu, 10 septembrie, ziua deschiderii anului şcolar, reprezintă o dublă sărbătoare. Anul acesta, dascălii vor sărbători împreună cu elevii şi părinţii acestora pe Avram Iancu, patronul spiritual al şcolii. Cu acest prilej, va avea loc un scurt program artistic susținut în cinstea figurii legendare a Crăișorului Munților. 

Liceul Tehnologic „Avram Iancu” din Sibiu pregăteşte elevi în următoarele domenii: silvicultură, prelucrarea lemnului şi mecanică, liceu zi şi învăţământ profesional dual. În anul şcolar 1992-1993, liceul a primit numele revoluţionarului transilvănean de la 1848, Avram Iancu. S-au scurs 146 de ani de la 10 septembrie 1872, de când trupul lui Avram Iancu se odihneşte sub gorunul lui Horea de la Ţebea.

Avram Iancu, conducătorul Revoluţiei Române de la 1848 din Transilvania s-a născut în vara anului 1824 în Vidra de Sus, în Munţii Apuseni, într-o familie de ţărani moţi înstăriţi. Cel dintâi strămoş cunoscut al lui Avram Iancu a fost Gheorghe Iancu, preot ortodox în satul Vidra de Sus, participant la răscoala de la 1784 a lui Horea şi rudă cu acesta. Gheorghe Iancu a avut şapte copii. 

Tatăl eroului - Alisandru Iancu - s-a născut în anul 1797 şi a fost ţăran iobag, gornic (pădurar, paznic al pădurilor fiscului), apoi jude comunal. Mama sa, Maria, era o femeie harnică, frumoasă şi înţeleaptă. 

Avram Iancu a învăţat literele şi numerele în casa dascălului Mihai Gomboş (întemeietorul unui vestit neam de cărturari ai moţilor). Apoi, merge la şcoala primară din satul Neagra. La absolvire, fruntaşii locului îi oferă câţiva galbeni, pe care Avram îi dăruieşte dascălului său, zicând: „Nu mi se cuvine mie, ci învăţătorului meu această cinste!” (Florian Dudaș). La vârsta de 11-12 ani, merge să înveţe carte la Câmpeni şi va fi găzduit de familia Şuluţiu, cu fiii căruia va lega o vie şi statornică prietenie pe viaţă, unul dintre ei fiind chiar biograful său de peste ani - Iosif Sterca Şuluţiu. Aici, urmează cursurile primare, cititul, socotitul, istoria şi geografia, cântul şi desenul, regulile moralei şi ale bunei cuviinţe. 

Florian Dudaș, în cartea dedicată lui Avram Iancu, scrie că după terminarea şcolii din Câmpeni, împlinind vârsta de 13 ani, în toamna anului 1837, tatăl său îl înscrie la gimnaziul catolic (piarist) din oraşul Zlatna. Limba de predare în gimnaziu este limba latina. Aici, Iancu va intra într-o atmosferă cu totul străină sufletului său plămădit în liniştea munţilor şi udat de curăţia apelor cascadei Vidra, dar stă dârz în faţa spiritului catolicismului ungar, primind doar formaţia intelectuală, în rest continuând să aparţină, cu trup şi suflet, valorilor strămoşeşti în care a fost născut şi crescut până atunci. După patru ani de studii, absolvă gimnaziul cu calificativul „eminens”. 

La Zlatna, în vestita localitate minieră din Munţii Apuseni, cunoaşte mai îndeaproape suferinţele iobagilor şi se hotărăşte să devină jurist. Astfel, în anul 1841, la 17 ani, se  înscrie la liceul piariştilor din Cluj, unde urmează clasa superioară „humanitas” (de umanităţi), apoi cele două clase de filosofie. 

După încheierea liceului, în 1844, se înscrie la cursurile Facultăţii de Drept din Cluj. Alături de el, în acelaşi an, erau mulţi români, fii de preoţi, sau de iobagi ca şi el, printre care şi Iosif Sterca Suluţiu, biograful şi bunul său prieten. Dimpreună cu aceşti colegi editează o revistă „o foiţă” studenţească prin care îşi afirmă propria identitate naţională.

Finalizând cursurile, în vara anului 1846, se prezintă în faţa guvernului din Cluj şi solicită un post de practicant fără salariu dar este respins pentru că era plebeu, adică nu era nobil. Umilit, dar îndârjit vine la Sibiu şi se înscrie practicant la tezauriatul ţării, dar îi este imposibil a pătrunde într-un mediu rezervat doar „naţiunilor” dominatoare. După câteva săptămâni petrecute la Sibiu, pleacă la Târgu-Mureş şi se înscrie în calitate de „cancelist” (practicant) la „Tabla regească” (Curtea de apel a Transilvaniei), pentru a deveni avocat. Aici, găseşte mulţi foşti colegi.

În preajma izbucnirii Revoluţiei, Avram Iancu a devenit unul dintre fruntaşii intelectualităţii româneşti transilvănene, „el reprezentând direct şi nealterat punctul de vedere al poporului, al ţărănimii”, coborându-se până la calea concretă a emancipării ţăranilor.

În 2/14 mai, Iancu soseşte la Blaj. Se înfăţişează mulţimii cuvântând: „Hristos a înviat! Libertatea a înviat!”, iar poporul adunat îi răspunde: „Adevărat a înviat!”. Apoi a adăugat: „Uitaţi-vă pe câmp, românilor, suntem mulţi, ca cucuruzul brazilor, suntem mulţi şi tari, că Dumnezeu e cu noi!”. Acolo, pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, se hotărăşte ştergerea iobăgiei şi proclamarea drepturilor românilor.

În 8 martie 1850, Avram Iancu soseşte la Viena, împreună cu o delegaţie a românilor, căutând să obţină drepturile pentru români. Îmbrăcaţi în frumoasa haină militară, sunt primiţi de către noul împărat, Francisc Iosif, cu „o atenţie puţin obişnuită în cercurile Curţii”. În 11 martie, se înfăţişează din nou în faţa împăratului, care, de data aceasta, a fost distant şi, după primirea memoriului, le promite că dorinţele românilor vor fi împlinite. 

Promisiunile împăratului se dovedesc a fi minciuni şi Iancu rămâne profund îndurerat de această „prea înaltă” ingratitudine. De atunci, Iancu a început să moară câte puţin. „Iancu a murit de două ori: l-a ucis întâi falsitatea şi perfidia şi abia în 1872 l-a atins şi coasa vremii” (Ioan Lupaș). 

În zorii zilei de 10 septembrie 1872, l-au găsit adormit cu faţa către cerul sfânt. L-au plâns moţii lui, l-au plâns codrii, munţii cu izvoarele, stâncile cu plaiurile… Trei zile n-au contenit a suna clopotele. Moţii curgeau cu sutele spre Baia de Criş, ca să-l conducă pe bravul lor luptător pe ultimul drum…: „Trag clopotele în Ardeal/ C-a murit un om viteaz:/Avram Iancu de la moţi…/ Îl plâng românii cu toţi. Şi-a lăsat cu jurământ,/ Cât trăim pe-acest pământ/ Noi ţara să ne-o iubim/ Şi cu toţi uniţi să fim!”.

Prof. Doina Blaga, bibliotecar - Liceului Tehnologic „Avram Iancu” Sibiu

 





comentarii
2 comentarii

Un liceu care ar trebui sa poarte numele de "Prostia dascalilor este la ea acasa". Profesori si maistrii de slaba pregatire. Doamna director Tarnovan din anii 95-97 care lasa copii repetenti in schimbul banilor (Nu cred ca era asa proasta sa se coboare la mintea unor elevi de 15-16 ani, sau poate ca da) Un fost profesor -director ordinar din toate punctele de vedere. Nu va lasati copii la acest liceu infect!!!
Marius
09.09.2018 11:00
astept comentariul prof Racovitan despre A.IANCU.
ARDEO
09.09.2018 17:41
Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

sounds

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Covoare
turboclima
artmania
Licitatie publica

accentmedia