logo
Alyki. Marea dăruită cu Cer
Rareș BIŢU
22406 vizualizari
Alyki. Marea dăruită cu Cer

Să scriu despre Alyki şi bucuria pe care micul petic de Rai mi-o îngăduie cu  generozitatea unei îmbrăţişări? Doar gândul ăsta îmi răscoleşte o muşuroială de aduceri aminte. Nici acum nu ştiu ce mă copleşesc mai mult: încântarea şi freamătul din seara plecării, când abia izbuteam să ferec cuferele de vacanţă, sau melancolia cu care mă lupt din prima seară acasă, departe de a doua mea familie, abandonată într-un colţ când albastru, când turcoaz de Egee. 
Culmea e că după multe, muulte vacanţe petrecute acasă, în Grecia, "scurta" perioadă de 11 luni de aşteptare din ţară mi se pare tot mai lungă. Nedrept de lungă. O dreg cu Terzis, o stâmpăr cu crenguţele de măslin şi origano şterpelite din grădina lui Nikos şi lăsate să încremenească în amforele din casă, cu pietrele albe clădite turn pe pianină şi cu nădejdea că, măcar la anul, vara poate vine mai iute. Şi că, va avea, poate, măcar data viitoare, mai mult răgaz pentru taifas şi răsfoit Bucurii alături de oameni calzi care ştiu cum să-şi aleagă dintre turişti prietenii pe viaţă.  
E târziu. La ora când scriu miroase a miez de noapte. Aproape că-l aud pe Nikos dereticând, pregătind grădina şi bucătăria pentru a doua zi. În vecini, spre "Gong", nişte câini puşi pe arţag latră hăulit. Dacă-nchid pleoapele urechilor, pot auzi greierii şi sfătoşenia cu care colindau răcoarea vipiei din terasa cu amintiri şi linişti de august. De sub streaşina minţii încă zăresc răsfăţul Naturii şi nesfârşita ei hârjoană cu desişul de rozmarini.  
În locul butoiului cu melancolie cu care mă încaier la fiecare întoarcere acasă, am de-a face acum cu o distilerie întreagă. O distilerie care miroase a pini arşi de soare, a mare scărpinată de caiace şi vase de pescari, a lună gata să-şi sculpteze, ca-n fiecare noapte, poleiala plină de aur pe cocoaşa valurilor leneşe, dar curioase să vadă şi ele cum o fi oare la mal. La mal unde nisipul arde ca un dor fără de leac. 
Mi-e dor de dimineţile când marea, soarele şi cerul s-au repezit să-mi deseneze cel mai frumos matinal. Mi-e dor de bouzukia şi de cum sună ea acolo, adâncind răni, lăţindu-le,  în loc să le ia, cumva, la oblojit. Mi-e dor de nopţile când luna îşi făcea loc să danseze printre perseidele contemplate de pe acoperiş. Mi-e dor de mare şi de culorile ei în stare să arunce până şi caracatiţele în braţele invidiei. Marea pe care am admirat-o despletită, ademenitoare, irezistibilă, grijulie, nărăvaşă, răbdătoare, clevetitoare, îmbufnată ori furioasă ca un cal cu grumazul încărcat de prea mulţi tăuni. Marea spre care gândurile mi se îmbulzesc ca spre întâlnirea cu iubita dintâi. Marea cu caracatiţe trase pe sfoară şi hărţuite la soare. 


Alyki e o carte. O carte plină de cuvinte vii, ispite care te învaţă să priveşti marea, să-i asculţi foşnetele, să-i înţelegi freamătul doldora de tresăriri, nelinişti şi tânjeli, să-i priveşti măslinii scrutând Timpul şi entorsele care au făcut  Istoria să şchioapete, să-i frunzăreşti soarele, să-i miroşi vântul, să-i îngâni asfinţitul, să-i fereci Luna prin ungherele din suflet, să-i îmbrăţişezi  noaptea din care picură stele, să-i vâsleşti către punţile zorilor pentru a te lăsa binecuvântat de răsărit şi de marea lui. Marea dăruită cu Cer. 
......

FOTO: Rareş BIŢU

 

 




comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Auchan
Licitatie publica