Mda: să fii copil nu e chiar cea mai bună idee în ţara asta. Aproapeţara cum merită să-i zic. Ba, dacă stau să mă gândesc cum au trântit parlamentarii majorarea alocaţiei la 200 de lei e o idee destul de proastă. Al naibii de proastă. Idee bună e, uite, să fii kilometru de autostradă. Practic, ăl mai scump kilometru de autostradă de pe faţa şi spatele pământului. Plus că de văzut, nu te vede mai nimeni. Sau maidanez. Da, maidanez e foarte bine să fii. Vin babe nebune şi dau cu salami în tine. În faţa blocului, în parc sau unde se mai nimereşte. Plus iubitorii. Daaaa. Iubitorii, mă, specia asta de iubitor nu te lasă la greu. Dacă-i cazul, minteni fac gălăgie, mârâind cu caninii dezveliţi. Au şi pancarte, şi portavoci, ba chiar şi spume la gură au. Că de iubit doar n-o să iubească tocmai ei copiii. Doar Columbeanu i-a iubit, regizorul, însă de asta s-or ocupa colegii de celulă. 26 de ani e vreme berechet. Cum naiba să iubeşti neastâmpăraţii ăia mici cărora auzi tupeu - le arde de plimbat prin parc să ia la deranjat cotarlele. No, de ce să se grupeze ei, iubitorii, în iubitori de copii şi să-i finanţeze de la distanţă când pot face asta finanţând potăi? Da, maidanez să fii, e tare bine. Sau deţinut. Dacă pentru potăile din adăposturi, statul de găsit cumva găseşte 2.000 lei lunar, pentru deţinuţi grija urcă la cota 2.800. Era să scriu cocota. De lei. Pe lună. Păi, cum să lase statul de izbelişte violatorii, să zicem? Borfaşii, găinarii, criminalii şi ce le mai conţine regnul. Cum?
 ... Leafa cui e pe jumate? De cine vorbeşti? “De profesori”?? Na poftim! Băi, rogojină! Adică noi vorbim aici de grija statului pentru javre şi deţinuţi şi tu vii să mi ţi-i plângi pe dascăli? Aşa le trebuie dacă nu s-au priceput şi ei să-nvârtă o manevră, o maşină din Jărmania, un ceva ca să mănâncă şi gura lor, aşa le trebuie. Şi dacă nu s-au priceput, mureau mă, de lăsau dracu stiloul ăla şi puneau mâna pe un acordeon? Un pian de piept cinstit. Să iasă la o nuntă cu confetti şi petale de trandafir, un divorţ cu spume, fără pic de petală, o cumetrie cu înalte feţe cocălăreşti, o tăiere de moţ, un răsfăţ cu mici şi stridii, ceva. Să afle şi ei, sărăntocii, mă: Creta e bună de văzut, nu doar de umplut tabla cu dâre de calcar. Plus că aşa, s-ar afirma şi-n cartier. Cât să se mai tot zbată în anonimatul ăsta, hrănit cu ştevie, regrete, leacuri luate pe stomacul gol şi înghiţit(e) în sec? Mureau mă, dacă încercau măcar o valută falsă, un teren apt de retrocedat, un şmen cu banul public, nişte piţipoance scoase la produs (la cum arată ăstea de liceu, chiar credeţi că mai vor La Vulturi?), nu să trăiască din împrumuturi de la lună la alta ca milogii? Mureau, mă? 
 ... De unde plecasem? A, da. E cam nasol deci să fii copil. Mai ales pentru copiii care nu ajung nici măcar canadieni, darmite parlamentari. Că pentru parlamentari şi bucile lor sunt bani. Călău. Ăsta, pardon, căcălău. Pentru parlamentari şi bucile lor sunt bani. Şi să le depună în maşini noi şi răsfăţuri şi mai noi, şi să-şi gratineze tihna cu delicii, şi să-şi sporească numărul de şunci de abia mai poţi deosebi obraz de şorici şi şorici de obraz. Totul e să nu rămâi copil. Deşi, din câte-am auzit, asta se întâmplă rar. Foarte rar. Al naibii de rar. Hai, nu te fă că nu ştii. C-eşti copil?