Tribuna
Astra film
AMVONUL & TRIBUNA.
Adevărat. A Înviat...
Pr. Constantin NECULA
1688 vizualizari
Adevărat. A Înviat...

              Zorii Milei lui Dumnezeu șterg zorul la care ne supunem zi după zi, în fiecare zi. Efortul nostru de a ne grăbi în fiecare secundă, ton vieții noastre cotidiene, se estompează. Părem, toți, niște avioane puternice, care au străbătut o furtună strașnică, aterizând în odihna Aeroportului. Un soi de oboseală care sclerozează bucuriile noastre ne însoțește fiecare clipă. Acum nu. Dacă suntem cinstiți, măcar atât putem: să ne odihnim, ca un oftat de ușurare de rău lumii. Îngropați sub mormanul-mormânt de știri dureroase, Hristos ne cheamă la odihna cuminte a Învierii. Zorii milei lui Dumnezeu ne descoperă arterele încordării noastre omenești în a ne așeza în pragurile societății. Un efort care, deseori, ne ucide. Odihna Învierii, izvorâtă din Mila Lui, vindecă de frică lumea. De frică și moarte. De frică, moarte și indiferența față de valorile care ne definesc ca oameni. Cum altfel decât prin Mila Sa am fi putut vedea, cu ochii minții de acum, Zorii Învierii. Tot efortul nostru de a urca, prin Scara Postirii, spre Golgota, s-a răcorit prin faptul că știm că Hristos a Înviat. Postim, trăim sau nu, ne rugăm, ne împărtășim și iertăm, iubim ori suntem iubiți știind că Hristos a Înviat. Că El este Calea. Că este Adevărul. Că este Viața. De noi și numai de noi depinde să-L luăm în serios pe Domnul Hristos. Postirea și lupta duhovnicească, înțelegerea Scripturii și a cuprinsului său sunt lucrarea Lui, mai întâi, în inimile, în viețile noastre. De aceea Învierea Domnului înseamnă, an după an, aducerea aminte că inimile noastre sunt chemate la viață, că viețile noastre sunt chemate la viață și că moartea a fost biruită în absurdul ei ce părea veșnic. Căci nu spre moarte și-a zidit Dumnezeu creația. Nu peste o împărăție a morții a pus stăpânitori pe Adam și Eva. De aceea, Zorii Învierii sunt Zorii Milei lui Dumnezeu peste omenia din noi, peste noi toți. Cu noi chemându-și în lumina dintâi întreaga creație. Genune de iubire se vădește brațul Crucii Domnului Hristos. Îmbrățișând strașnic neputința umană de a rămâne vie, de a se muta cu de la sine putere de la moarte la Viață. Vindecând sufletele noastre de agonia trădării, a păcatului ce ne-a frânt din echilibrul Iubirii, Mântuitorul ne descoperă a fi nemuritori. Ceea ce uitase omul. Ceea ce acum pare că nu-și mai aduce aminte. Nicicum. Dar cine mai are nevoie de nemurire în zorii amurgului de cultură în care ne zbatem, în care nemurirea se vinde pe tarabele ideologiei, se strecoară în poțiunile magice ale sincretismului ideatic, utopia scufundând în moarte realismul creștin. Rugul Catedralei Notre Dame ori incendiile urii din Sri Lanka ne aduc aminte că în timp ce unii sunt victime numai în rapoarte ale unor simulacre de comisii, creștinii gustă din plin nemurirea. Și lumea bună tace, transmite același soi de comunicate ca la moartea balenelor ori cimpanzeilor de munte din Congo. Omul coborât la ne-rangul de știre. Zbătându-se să-și recapete omenia, dimensiunea dumnezeiască a vieții. Pentru ca să nu uităm spunem an după an, și din vreme în vreme și în timpul anului, că Hristos a Înviat. Ca o parolă de preț din care ne izvorăște nemurirea. Dar, repet, cine mai are nevoie de nemurire?

                Zorii Milei lui Dumnezeu. Într-o epocă a omului ameliorat, propovăduit de idolatrii transumanismului, în care limitele tehnicii se mișcă spre absurdul iadului cu nonșalanța inconștientului rupt de orice etică, mai contează Învierea? Suntem dispuși să mai murim pentru ea? Va fi tot mai greu. Un soi de incertitudine mieroasă se strecoară și în inimile și viețile creștinilor. Suntem mai atenți la creșterea credulității noastre, frângem credincioșiile noastre în frici absurde, în melancolii lipsite de nădejdea prezenței lui Hristos în lume. De aceea suntem zdrobiți între mecanismele politicului. Oxidați în acidul bârfelor cotidiene și al judecării aproapelui. Suntem mai atenți la postări pe facebook decât la răstignirea ce ne-a izbăvit de moarte. Semn că ne uităm învierea. Sau o acceptăm doar ca posibilitate de odihnă în consumismul noii genetici sociale. În care nu existăm decât dacă suntem factori activi ai consumului. Trăim o dictare de ritm social care ne epuizează umanul. Ne stoarce de vlaga culturii liniștii și discreției care ne educă pentru Rai. În fond, prin Învierea Mântuitorului asistăm la prima ciocnire a civilizațiilor și, dacă vreți, refacerea ordinii mondiale, destructurarea naturilor civilizațiilor (Samuel P. Huntington, Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, Ed. Litera, București, 2018, 664 pg. merită recitită oricând în cheie teologică). Suntem, prin Învierea Domnului, în zorii învingerii morții. Civilizația morții, atât de rapid restaurată de cultura vremii ce o trăim, este răsturnată într-o cultură a învierii. Asupra acesteia se dă lupta zilelor noastre. Ni se spune, în fond, că nu suntem decât niște zombi ai nanotehnicii ori tehnologiei avansate și nu e departe clipa în care nu vor mai conta artefactele noastre de omenie dacă ele nu sunt recepționate drept fundament al evadării din morală la care asistăm. Parcă prea tăcuți și inactivi. Zorii învierii spală în roua soarelui, uimit de clipele trăite cu femeile mironosițe, ochii omenirii, de nevederea lui Dumnezeu. De orbirea noastră din ură.  

                 Zorii Milei lui Dumnezeu ne cheamă dincolo de culmea Golgotei. În valea pe care o străbat femeile mironosițe spre Mormântul a cărui împietrire le este singura grijă. Iubirea trece prin zorii îngrijorării spre Întâlnirea cu Învierea. E nevoie de efortul nostru ca să ne întâlnim cu vestirea Îngerului. A ieși din teamă, din grija fricoasă, din emoția negativă a întâlnirii cu rămășițele iadului, convulsive în lume, devine misiunea cotidiană a fiecărui creștin. Pentru că este urmarea Domnului Hristos în cea mai puternică dintre lucrările sale: curajul Învierii! Cu moartea pe moarte călcând... Piatra ce părea că va fi un obstacol prea greu se dovedește a fi un punct de sprijin pentru întreaga restaurare a Lumii. Dacă este să ne luăm de undeva bucuria, nu o putem face decât din lumina vie a celei dintâi zile a săptămânii, de atunci numită Ziua Domnului, Duminica. Suntem chemați în odihna Duminicii, trecând prin adâncul de iad al morții. Iar uneori prin superficialul de iad al vieților noastre. Învierea lui Hristos înseamnă și reconsiderarea vieților noastre. Spre Rai nu se merge decât prin Înviere.

            Zorii Milei lui Dumnezeu. În răcoarea de rai a dimineții, Magdalena se întâlnește cu Domnul și devine Maria. Un soi de Botez în roua zorilor Învierii. Nimic nu ne oprește să iubim și să trăim în Hristos. El nu ne vrea în Rai fără noi. Curaj. Învierea e provocarea fiecărei clipe de viață. Cu moartea pe moarte călcând... De aceea nu e nimic mai de preț sufletului aflat în căutare, în adâncă liniște a cercetării, decât Învierea Domnului Hristos. Orice adevăr se naște și rodește în Singurul adevăr: Hristos a Înviat. Adevărat. Cu moartea morții făcându-i locaș mormânt. În zorii Zilei celei Dintâi, prima a Duminicilor, zvârcolirea celor ce l-au cumpărat și ucis s-a agravat. Soldații plătiți să tacă Învierea. Iuda atârnat de moarte, ca și cum izbăvirea de acolo i-ar putea veni. Prea legați de aur, prea siguri că au dreptate împotriva Adevărului. Hristos nu li se mai arată. Li se va arăta la a Doua Venire. Când tot Mila Sa va fi rigoarea Judecării.

            Dintâi vom lua Lumină. Apoi vom auzi Evanghelia vestindu-ne Zorii Învierii. Și cu ele pe Domnul Hristos. Adevărul adevărat înviat. În ciuda tuturor aparențelor. A Înviat...

 

 

 





comentarii
2 comentarii

De ce nu te împuști, Domnule Necula?
Tu și toată țigănimea din oraș.
Cititor
27.04.2019 17:07
Cititor zice bine.

Necula:"Într-o epocă a omului ameliorat, propovăduit de idolatrii transumanismului, în care limitele tehnicii se mișcă spre absurdul iadului cu nonșalanța inconștientului rupt de orice etică, mai contează Învierea? Suntem dispuși să mai murim pentru ea? Va fi tot mai greu."

Inteleg asa:
1. Nu este bine ca omul este "ameliorat", adica evoluat.
2. Tehnica ne duce spre iad.
3. Ar trebui sa fim dispusi sa murim pt Inviere?!

Constantine, sper din suflet ca nu esti platit in banii mei de impozite ca sa elucubrezi in halu asta! Ia-o mai usor
Eu
27.04.2019 23:04
Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

Profesional PN

acedo

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia