logo
2017-Anul tribuniştilor memorandişti (XXXVI):
2017-Anul tribuniştilor memorandişti (XXXVI):
Menirea statului: să apere poporul împotriva claselor privilegiate – Lista secretă ... aşa cum eu m-am lămurit asupra lor!

Continuăm reproducerea selectivă din „Un memoriu politic - Cestiunea română în Transilvania şi Ungaria”, lucrarea tribunistului răşinărean Eugen Brote: «Micu-Clain petrecea des în palatul imperial dela Viena, unde era bine primit şi bine văzut. Unele părţi ale memoriilor sale au fost cuprinse într-un decret împărătesc (în anul 1732) care s-a adresat Dietei transilvănene cu mandatul, ca plângerile să fie cercetate prin o delegaţiune şi relele de unde proveneau plângerile să fie înlăturate de către autorităţile ţării, sau în cas când aceasta n’ar fi fost cu putinţă, raportul delegaţiunii să fie aşternut împăratului, pentru-ca el însuşi să poată lua mesurile trebuincioase.

Guvernarea Împărătesei Maria Teresia e bogată în fapte, cari dovedesc îngrijirea ei părintească pentru Români. În contra voinţii boerimii, Împărăteasa a înfiinţat trei regimente naţionale româneşti de graniţă. Această instituţie, nu numai că a scăpat pe mulţi Români din jugul iobăgiei, dar a pus în respect pe boerime, care în faţa poporului înarmat a mai slăbit din cruzimile sale. Influenţa culturală a acestor regimente româneşti se resimte până în zilele noastre. Drept continuare a resolvirii memoriilor episcopului Micu-Clain, Maria Teresia a trimis (9 Septembre 1743) guvernului transilvănean o ordonanţă, care, în zece puncte, opreşte numeroase abusuri făcute în dauna Românilor. Ea ordonă între altele, ca salariul episcopului român să nu se mai rătăcească în buzunarele comisarului guvernului, care se afla pe lângă el; ca diplomele împăratului Leopold în favorul bisericei române să nu mai fie călcate de autorităţile guvernului; ca boerii să nu mai aibă voie a împedeca pe Români la clădirea bisericilor; ca boerii să nu mai aibă voie a goni din şcoale pe copiii ţăranului român; ca guvernul să primească dela episcopul Micu-Clain toate datele speciale despre ocuparea cu putere de către boeri a pământurilor streine şi despre chinuirile poporului ţărănesc; aceste date să fie supuse unei cercetări amănunţite, iar resultatul acestor cercetări să se aştearnă Împărătesei. (...) Sunt nenumărate casuri, când Domnitorii, la reclamaţiunile reînnoite ale Românilor, au mustrat pe autorităţile ţării şi le-au rechemat la împlinirea poruncilor domneşti. Însă în această luptă a fost cu putinţă a se fixa câte o columnă neperitoare la clădirea culturii româneşti. În toate aceste resultate reale ale nizuinţelor române, se poate cunoaşte în mod neîndoios mâna ocrotitoare a Habsburgilor şi mâna distrugătoare a boerimii, care mai în urmă s’a identificat cu Maghiarii.»

Nu ar trebui neglijate opiniile fiului împărătesei, viitorul împărat Iosif al II-lea, coregent, notele acestuia fiind incluse într-un celebru Jurnal, prea puţin cunoscut cititorilor români. Acele note au fost prelucrate – la Viena - în elaborarea „Listei secrete” – „Geheime Liste” publicată de cercetătorii istorici clujeni Ileana Bozac şi Teodor Pavel (în 2007). Reproducem selectiv „caracterizarea celor 56 de înalţi funcţionari din Transilvania, menită a servi autorităţilor centrale pentru viitoarele promovări: «Lista secretă a consilierilor guberniali şi tezaurariali angajaţi în Transilvania, precum şi a comiţilor supremi, a juzilor regeşti etc., aşa cum eu m-am lămurit asupra lor”- Sibiu, iulie 1773 (...)

Lista, scrisă cu o incontestabilă sinceritate, e destinată exclusiv informării împărătesei Maria Terezia. Începe cu episcopul catolic Manzador, nou-venit, care cunoştea problemele doar indirect; e mai bun cleric decât organizator. Nicholaus (Miklós) Bethlen, tezaurar şi actual preşedinte al Guberniului, om bun, dar incompetent pentru funcţia de conducere, se limitează la semnarea actelor întocmite de secretarul său Strohmayer, care face ce vrea. Consilierul gubernial Gabriel Haller, cunoscut doar datorită relaţiilor obţinute prin căsătorie, cum e şi comitele suprem al comitatului Turda, contele Kálnoky Lajos. Ladislau (László) Teleki, bătrân, „aşa zis papă al reformaţilor”, adversar înfocat al înnoirilor şi al saşilor. Comisarul provincial suprem contele Johann (János) Nemes are multe calităţi, dar toţi îl consideră om fals, interesat; e abil, dar trăieşte pe picior mare, peste posibilităţile sale. La fel de priceput e şi prietenul său Wolfgang (Farkas) Bánffy, deşi nesincer; aderent al partidei săseşti. Baronul Mohriger, un om epuizat, dar cu bune intenţii şi unele cunoştinţe. Apreciaţi în mod deosebit, în toate privinţele, sunt conţii Kornis şi Kemény. Michael Huttern, priceput, fin, cam mândru, dar îmbătrâneşte; e părtinitor în privinţa saşilor. Comitele saşilor, Baussnern, bolnăvicios şi leneş, cu cea mai proastă reputaţie. Dintre cei cinci secretari ai Guberniului: unul e bătrân (Mannenheim), altul foarte cinstit (Mitschke), ceilalţi doi (Brukenthal şi Rosenfeld) sunt tineri studioşi şi harnici iar Molnár este propulsat de Auersperg.

La Tezaurariat: Contele Bánffy, foarte tânăr, dar silitor şi talentat; cam închipuit. E cel mai vechi consilier, prezidează permanent. Tânărul Bornemisza are ceva studii şi e harnic. Baló, instruit, muncitor, dar „fanatic” împotriva saşilor. Beyschlag e nou venit, om liniştit; vorbeşte bine maghiara şi latina. Winkler, bătrân, trăieşte din amintiri, bun de pensionat. Eder, de la minerit, „cunoaşte mai bine subteranul decât ce e pe pământ”. Are multă bunăvoinţă, dar pare slab. Contabilul Feichtel e iscusit. Gáll înţelege chestiunile juridice, dar e cam leneş. Dintre comiţii supremi ai comitatelor, mai importanţi sunt conţii: Paul Haller (Alba), necorespunzător pentru funcţia pe care o are. Ludovic (Lajos) Kálnoki (Turda), tânăr cu multă bunăvoinţă, dar îl depăşeşte funcţia. Dionisius (Dénes) Bánfy (Cluj), e bolnăvicios şi certat cu morala.

Conduc districte: Anton Haller (administrator de Târnava) a studiat la Theresianum, dar nu se mai cunoaşte, s-a „sălbăticit”, altfel e muncitor, harnic. Contele Paul (Pál) Teleki (comitele de Dăbâca), pare om bun, dar nimic altceva. Contele Carl (Károly) Teleki (comite de Solnocul Interior) cu „cea mai mare faimă în Transilvania”; corect în toate privinţele, dar prea s-a detaşat de lume. E capabil pentru orice funcţie. Wolfgang (Farkas) Wesselényi (Solnocul Mijlociu), tânăr, bun, dar nu prea înzestrat de la natură. Alexius Kendeffi (Hunedoara) este om cinstit şi temeinic, dar cam prea bun, însuşiri ce nu apar la prima vedere. Paul Hollaki (Zarand), bătrân, nu „excelează” prin nimic. Ádám Teleki (Chioar), tânăr, pare capabil şi talentat. Baronii Möhringer şi Francisc (Ferenc) Bánffy (Crasna) sunt bătrâni.

În scaunele secuieşti: Baronul Ştefan (István) Daniel (Odorhei şi Bardócz) are 90 de ani; administrează fiul său, tânăr, dar cam nepriceput. Baronul Anton Domokos (Mureş) e bătrân şi el, cum e de altfel şi Emerich Mitschke (Micske Imre) (Arieş), care senil sau nebun, umblă cu o cruce mare pe piept. Capabil şi talentat e baronul Frantz Henter (Trei Scaune), dar e violent şi rău intenţionat. Baronul Adám Henter (Ciuc) e foarte bătrân; pare mai priceput la lucru decât la vorbă. «În scaunele săseşti: Honnamonn, primarul Sibiului, e abil şi harnic, dar n-a realizat ce se aştepta de la el. Cam uşuratic. Schobel, primarul Braşovului, „are cap”, e bun organizator, fiind sprijinit de oameni capabili, îndeosebi de Fronius, „unul dintre cei mai iscusiţi” pe care a avut prilejul să-i cunoască. Georg Schell (Sighişoara), gras, bun jurist. Judele regesc din Sighişoara, Michael Hannenheim, e bătrân, dar cu experienţă. În Mediaş primarul Andreas Hannenheim e bătrân, dar notarul Heydendorf pare „deosebit de priceput”.» (va urma)

Marius HALMAGHI



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Must de Jidvei

Fabrica de lactate Sevis

Festivalul Enescu la Sibiu

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Auchan aduce inovatia si distractia
Licitatie publica