logo
170 DE ANI DE LA REVOLUȚIA ROMÂNĂ 1848: AVRAM IANCU ÎN CONȘTIINȚA ROMÂNILOR DE SUB STĂPÂNIREA UNGARĂ EMIGRAȚI ÎN AMERICA
Dr. Mihai RACOVITAN
1441 vizualizari
170 DE ANI DE LA REVOLUȚIA ROMÂNĂ 1848: AVRAM IANCU ÎN CONȘTIINȚA ROMÂNILOR DE SUB STĂPÂNIREA UNGARĂ EMIGRAȚI ÎN AMERICA

Uitându-se curând marile merite ale românilor în vremea revoluției, românii transilvani au avut de traversat în a doua jumătate a veacului al XIX-lea și până la 1918 una din cele mai grele perioade ale existenței lor ca popor – epoca dualismului austro-ungar.

Înțelegerea din 1867 dintre clasele dominante austriece și maghiare a dus la abolirea completă a autonomiei Transilvaniei, la înglobarea sa din punct de vedere administrativ și politic la Ungaria. Deși românii erau aproape două treimi din populația acestei provincii, un uriaș capital material și unul spiritual în plină dezvoltare, totuși oamenii politici din diferitele guverne ale acestei vremi n-au vrut să țină socoteală de această forță, ci au căutat, prin cele mai drastice și nedrepte legi, să calce în picioare dreptul și dreptatea românească. Concepția greșită și primejdioasă a guvernelor maghiare, tot mai lipsite de simțul realităților politice și de datoriile lor față de cetățenii români, a dus la ciocniri violente, între români și autoritățile politice, a căror influență dezastruoasă s-a manifestat permanent în școli, justiție, administrație, armată etc. Rezultatul acestor persecuții de proporții a fost sărăcirea crescândă a țăranilor români și suprimarea libertății de gândire și de simțire a intelectualilor români. Ambele clase își dădeau seama cum conducerea politică a țării urmărește tenace și cu plan bine studiat distrugerea lor materială și sufletească. Ca atare, au fost siliți să se îndrepte în direcția în care era aer de libertate, de viață pașnică și prosperă și câmp de lucru pe care acasă îl pierduseră. Aceste considerații de ordin moral și material au făcut ca în epocă zeci de mii de români ardeleni să emigreze în România și în alte țări.

Îndeosebi, spre finele secolului al XIX-lea, mulți, foarte mulți români ardeleni, loviți din toate părțile de autoritățile statului dualist: persecuții, judecăți și închisori și nemaiputând face față nici celor mai elementare cerințe familiale, într-atât de mult fuseseră sărăciți, se hotărăsc să-și încerce norocul într-o nouă lume: America de Nord – Statele Unite și Canada. În aceste două state, aflate la mii de km depărtare de casă, începutul emigrării românești e în legătură cu unul din avânturile industriale ale acestor două mari țări când se simțea lipsa de brațe de muncă pentru lucrări grele ce nu reclamau o pregătire specială. Mulți au fost tineri care au plecat pentru a scăpa de „cătănie”, pentru români a jura credință unui împărat ce le-a cotropit țara a fost întotdeauna o tortură. An de an, numărul românilor emigrați în America a crescut, îndeosebi după 1894, deci după Mișcarea Memorandistă; în 1914, când s-a declanșat Primul Război Mondial, numărul lor se ridica (ne spune Nicolae Iorga) la circa 150.000 în S. U. A. și 25.000 în Canada, toți oameni harnici și capabili de muncă. Un capital uriaș de energie națională, din care o parte s-a întors după Primul Război, alții sunt încă acolo, mulți s-au pierdut sau nu vor mai veni niciodată pe pământul strămoșilor.

În Canada au fost atrași și de faptul că li se da emigranților pământ gratuit, exact ceea ce nu aveau acasă; unii se ocupau cu oieritul, la fel sunt unii și în diferitele state ale S. U. A., majoritatea însă au ajuns muncitori în mine, la căile ferate, în construcții, în porturi, în uzinele din marile orașe industriale, unde se concentrau cu miile. Viața lor se organiza, în afară de fabrici, în jurul bisericilor zidite din truda lor, din care în S. U. A. cunoaștem vreo 40; în Montreal, unde erau vreo câteva mii încă-și aveau biserica lor.

Că acești români plecați pe meleagurile îndepărtate ale Americii nu s-au rupt de țară, de frații și rudele lor, ne-o dovedește atât participarea lor materială la susținerea familiilor rămase acasă, dar și la susținerea multor acțiuni culturale din Transilvania, păstrând nealterate tradițiile românești prin cele vreo 70 de Societăți de ajutor și cultură, prin cele două ziare mai importante, America (din septembrie 1906) și Românul (decembrie 1905). În sufletul lor dorința de eliberare a fraților oprimați și de unire cu România a teritoriilor subjugate era deosebit de vie, îndeosebi în anii în care România ducea bătălia decisivă pentru împlinirea dezideratului unității național-politice, românii americani prin marile manifestațiuni din luna martie 1918 organizate la Chicago, Indianopolis și în alte orașe; după intrarea S. U. A. în război împotriva Triplei Alianțe, în aprilie 1917, românii americani au dat cel mai mare contingent de ostași în armata americană, dintre minoritățile etnice din S. U. A., luptând în Europa pe frontul de vest. Prin propaganda desfășurată de ziarele România din Chicago și Libertatea de la Cleveland au reușit să câștige pentru cauza unirii cu România opinia publică americană, ziare de mare tiraj și prestigiu, ca Washington Post, New York Times ș. a., precum și pe numeroși membri ai Congresului, printre care fostul președinte Theodore Roosevelt, care ține mai multe cuvântări în sprijinul independenței românilor și slavilor, ministrul de Externe Lansing și secretarul general al Departamentul de Stat, Polk.

Ne apare astfel foarte naturală amintirea, sensibil prezentă a Revoluției de la 1848 și a marelui ei erou, prefectul general Avram Iancu, în sânul comunităților românilor americani. În colecțiile Muzeului Brukenthal (Muzeul de Istorie) există o extrem de interesantă și valoroasă colecție de cocarde tricolore ale Societăților de ajutor și cultură ale românilor din Statele Unite (prin 1926 s-a întors acasă un român aducând cocardele celor 70 de societăți, pe care le-a donat Astrei, ajungând ulterior în colecțiile Muzeului Brukenthal. Din cele circa 70 de societăți, două și-au luat numele de Avram Iancu, Societatea „Avram Iancu” din New York și Societatea „Unirea Traian și Avram Iancu” din Canton, Ohio, iar altele s-au intitulat după fapte și locuri, idei și cântece patriotice intim legate de istoria revoluției: Societatea „Falnicul Zarand” din Clearing, Illinois, cocarda de membru al acestei societăți având fixat pe aversul tricolor un medalion pe care este imprimat portretul-bust al lui Iancu; Societatea „Libertatea” din Lisbon, Ohio, și, Societatea „Albina” din New Castle, Pennsylvania și-au ales, de asemenea, pentru cocardele membrilor lor medalioane care îl înfățișează pe Iancu. Societatea de ajutor și cultură a comunității românești din New Duluth, Minnesota, se numește „Câmpul Libertății”, iar cea a românilor din Detroit, Michigan, „Deșteaptă-te române!”, Marseieza românilor transilvăneni la 1848, pe versurile lui Andrei Mureșanu.

Este un frumos omagiu adus marelui fiu al națiunii române, un simbol tutelar pentru toți românii.

 

P. S. Fiind un articol aniversativ, poate nu ar fi momentul cel mai potrivit, dar:

La 100 de ani de la Unire și la 170 de ani de la Revoluția Română de la 1848, deci într-un an cu totul special, bustul lui Avram Iancu zace de 4,6 ani în holul Bibliotecii ASTRA sub un giulgiu, așa încât sugerez autorităților locale ca în zilele de 15-17 mai, zilele Marii Adunări de la Blaj, să depună coroane la bustul ilustrului anonim Miklos Bretan.

Pe strada Mitropoliei, între mai multe clădiri cu semnificație istorică, cea cu nr. 7 este însăși o componentă a istoriei Sibiului. Ea a fost vechiul han „La Curtea Mediașului”, în care, la 1848, erau găzduiți membri ai Comitetului Național Permanent (guvernul revoluționar românesc): Avram Iancu, Simion Bărnuțiu, Aug. Treboniu Laurian, Nicolae Bălcescu ș. a. Ar urma să se fixeze în acest an o placă memorială, căreia i-am și scris textul, ceva mai nuanțat, pentru că vechea placă era deteriorată de vreme. Însă clădirea se prăbușește, iar locatarii, proprietari fiind, au obligația s-o repare, ceea ce nu fac; și în acest caz, Primăria nu ar putea găsi o soluție pentru repunerea în valoare a clădirii? Mă pot jura că în anul 2019, când Sibiul va găzdui un eveniment european, clădirea va fi reparată cu rapiditate.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

guitar

cibinfest

zilele recoltei

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
auchan
Licitatie publica

accentmedia