logo
125 de ani de la MEMORANDUL ROMÂNILOR (1892 – 2017) -Supliment cultural - politic de colecţie, editat de cotidianul Tribuna, în 2017 - Anul tribuniştilor memorandişti
125 de ani de la MEMORANDUL ROMÂNILOR (1892 – 2017)  -Supliment cultural - politic de colecţie, editat de cotidianul Tribuna,  în 2017 -  Anul tribuniştilor memorandişti

1.Dr. Ioan Raţiu (19 aug. 1828, Turda –  4 dec. 1902, Sibiu) -  om politic, avocat; a urmat teologia la Budapesta, iar după ce a participat la revoluţia paşoptistă (ca tribun în Legiunea Auraria et Salinae) a urmat dreptul la Viena, obţinând titlul de doctor la Budapesta (1857). A fost unul din fondatorii Partidului Naţional Român din Transilvania, fiind preşedinte între 1892-1902.
  A fost unul din principalii autori ai Memorandumului, discursul său - în Procesul Memorandiştilor - fiind consemnat în toate cărţile de istorie. Adept al pasivismului, a fost unul din «făuritorii» destinelor Tribunei, începând cu anul 1892, când ajunge în fruntea Partidului Naţional iar cotidianul sibian devine oficios al partidului.    A fost printre principalii protagonişti ai “crizei Tribunei”»
“În această mişcare, Dr. RAŢIU a fost considerat de noi ca şef şi a fost proclamat astfel în faţa străinătăţii; numele lui are să rămână odată, cu sau fără voia unora dintre noi, nedespărţit de această epocă”. Barbu Delavrancea
“Raţiu a fost pentru mine unul din cei trei sau patru români simbolici” - Take Ionescu, prim ministru României (1921-1922)

2.Eugen Brote (29 noi. 1850, Răşinari - 5 dec. 1912, Braşov) - agronom, publicist şi politician român. S-a născut într-o familie importantă, bunicul mamei sale fiind Sava Popovici Barcianu. A studiat economia şi agricultura (la Budapesta);  a fost unul din membrii fondatori ai “Telegrafului Român” dar şi al cotidianului “Tribuna”. După arestarea lui Slavici, devine conducătorul redacţiei, iar - din 1892 - acţionar unic (o perioadă). Slavici descria «această operaţie financiară: ”Dl. Eugen Brote, care cultiva moşioara ce o are lângă Sibiu şi avea una din cele mai frumoase lăptării în Ardeal, şi-a desfăcut gospodăria, şi-a dat moşioara în arendă şi a vândut întreaga prăsilă de vite, ca să poată licita alăturea cu dl. dr. A.Mocioni.» A fondat Reuniunea Română de Agricultură (la Sibiu), iar în plan politic a fost ales vicepreşedinte al Partidului Naţional Român, semnând “Memorandul” şi făcând parte din delegaţia care a mers la Viena pentru a-l înmâna împăratului. A întemeiat “Foaia Poporului” (Sibiu-1893) şi prima bancă de credit funciar din România (1904). A publicat lucrarea “Chestiunea românilor din Transilvania şi Ungaria”, lucrare premiată de Academia Română.
E. Brote afirma: “era un interes capital al politicii române ca Memorandul să fie prezentat, aşa cum era în realitate, ca un act nu al unuia, ci al tuturor”.

3.George Pop de Băseşti (1 aug.1835, Băseşti, Comitatul Sălaj – 1919) - politician, vicepreşedinte şi preşedinte (1902-1918) al Partidului Naţional Român din Transilvania. A absolvit  Academia de Drept din Oradea, fiind ales (în 1872) deputat, din partea cercului electoral Cehu Silvaniei, reprezentând interesele burgheziei româneşti transilvănene în parlamentul de la Budapesta. A propus - la 9 august 1880  - unirea tuturor românilor din Transilvania şi Ungaria într-un singur partid naţional.  Între 1892-1894, George Pop de Băseşti a fost unul dintre liderii mişcării memorandiste, militând pentru înaintarea neîntârziată a Memorandului la Viena.
    A prezidat Adunarea Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. A murit câteva luni mai târziu, la vârsta de 84 de ani. Urmaşul său la conducerea P.N.R. a fost Iuliu Maniu.
    George Pop de Băseşti şi-a donat întreaga sa avere Mitropoliei Greco-Catolice a Blajului; "scopul fundaţiei  -  promovarea culturii poporului românesc".
“Un popor conştient de vitalitatea sa, care voeşte să trăească, nu poate, în ciuda, tuturor încercă-rilor duşmănoase, să peară: şi noi, voind să trăim, nu vom peri”.  G. Pop de Băseşti, în sala Elterlein, Viena, la 30 Maiu 1892

4. dr. Vasile Lucaciu ( 21 ian. 1852, Apa, Comitatul Sătmar - 29 noi. 1922, Satu Mare)  preot, scriitor şi om politic. A urmat studii de teologie şi filozofie la Roma (1868-1874), doctor în filozofie. A condus “Revista catolică” Baia Mare, ulterior activând ca scriitor politic şi colaborând la „Gazeta de Transilvania” şi „Observatorul”. În 1890 este “ales în consiliul de direcţie al Institutului tipografic al “Tribunei” alături de Iuliu Coroianu şi Nicolae Oncu; a fost ales secretar general al P.N.R. fiind iniţiator şi semnatar al Memorandumului şi unul dintre deţinuţii politici memorandişti. Românii ardeleni i-au dedicat în semn de preţuire şi solidaritate un cântec: “Doina lui Lucaciu”, supranumindu-l “Leul din Siseşti”, fiind condamnat în repetate rânduri de justiţia ungară. A abandonat pasivismul fiind prezent în paginile “Tribunei poporului” de la Arad. “După Marea Unire devine ministru fără portofoliu în Consiliu Dirigent  şi este ales deputat din partea Partidului Naţional în primul parlament al României întregite.”

Doina lui Lucaciu

   „Cântă mierla prin păduri,
Robu-i Lucaciu la unguri
Pentru sfânta libertate
De care noi n-avem parte,
... Nu fi mierlă supărată, ...
Nu-i robia ne-ncetată, ...,
Vine dalba primăvară
Fi-va Lucaciu liber iară. ...”

  5.Septimiu Albini (1861, Cut, jud. Alba - 1919) - profesor şi publicist român, născut în familia notarului Vasile Albini, rudă - după mamă cu mitropolitul greco-catolic Alexandru Şterca-Şuluţiu. A absolvit Universitatea la Viena, ca student fiind membru al societăţii “România Jună”. Din 1888 începe să scrie pentru cotidianul “Tribuna”, militând pentru ideea naţională. A fost considerat “alături de I. Bechnitz - un ...  dicţionar enciclopedic”. «...Trecerea sa în redacţia Tribunei, Albini o face cu totală dăruire“ în toate acţiunile întreprinse de Slavici, rămânând credincios programului literar şi politic al Tribunei şi ilustrând prin întreaga sa activitate, direcţiile de activitate ale cotidianului sibian, care vor duce - în 1918- la proclamarea Unirii de la Alba Iulia (I. Moise)» - Vasile Rusu, Tribuna sibiană (1884-2004).
    “Septimiu Albini a fost luptătorul tip, acela care de câte ori e nevoie de dânsul, dă tot ce poate şi a doua zi, mulţumindu-se cu orice dărab de pâine muncită, se străduieşte a nu se vorbi de sine. Aceasta nu înseamnă retragere ci aşteptarea altui ceas, când iar nevoia s-ar simţi de dînsul. Atunci el revine, am zice, sub steag”. -Nicolae Iorga - “Neamul românesc”
După condamnarea în Procesul Memorandiştilor, s-a stabilit la Bucureşti, ocupând funcţia de secretar al Academiei Române.
  “Acest tânăr cu fire de dascăl ajunge redactor responsabil al celui mai bun ziar al românilor de dincoace de munţi schimbând catedra (...) cu tribuna ziarului de la care avea să vorbească naţiunii”, ştiind că-l aşteaptă “temniţa şi lupta”, temniţă în care intră de trei ori, vinovat de nevinovăţie.” prof.univ.dr. Ilie Moise

 

  6. Iuliu Coroianu (1847, Craidorolţ, Satu Mare - 29 martie 1927, Cluj)- jurist şi om politic român din Transilvania, frate al Clarei Maniu; tată său, Dumitru Coroianu, a fost protopop român unit (greco-catolic). Iuliu Coroianu a urmat studii de ştiinţe politice şi de drept la Oradea şi la Universitatea de la Budapesta, luându-şi licenţa în avocatură. Cariera juridică a început-o la Şimleu Silvaniei, ulterior fiind subprefect în cercul Crasna, iar din 1874 activând ca avocat la Cluj. A militat pentru înfiinţarea - la Cluj, în 1886 - a instituţiei de credit şi economii “Economul”. Din 1881 a activat ca membru în adunările (conferinţele) alegătorilor români, fiind ales în Comitetul central al Conferinţei alegătorilor români din 1888. A fost redactorul Memorandului românilor din Transilvania şi Ungaria - cel mai important act politic al românilor -  înaintat Vienei la 28 mai 1892, fiind membru al Comitetului central electoral al P.N.R. din 1884;  a fost acuzat acuzat şi condamnat la doi ani şi opt luni închisoare şi închis la Seghedin în anii 1884-1885. Între 1918-1920 a fost ministru al agriculturii în Consiliul Dirigent al Transilvaniei.
A fost redactorul MEMORANDULUI şi unul din cei mai mari avocaţi din Ungaria de până la 1918, fiind apărător în procesele penale deschise unor jurnalişti români.

 

“Memorandul” a fost cel mai important act politic al românilor transilvăneni fiind şi cea mai importantă petiţie pe care liderii românilor au dorit să o predea - în mai 1892 - împăratului Austro-Ungariei Franz Josef; actul sigilat a fost returnat preşedintelui Partidului Naţional Român din Transilvania şi Ungaria, dr. Ioan Raţiu - la Sibiu - fără a fi fost desigilat.
«În ziua de 29 Mai 1892 “erau invitaţi să se prezinte la Viena “în număr nelimitat” membrii partidului naţional pentru a înainta, în frunte cu Comitetul central prezidat de Dr. Raţiu “Memorandul” astfel redactat, împăratului. (...) Lista lor se găseşte în ziarul “Tribuna”, Sibiu, Nr. 118 din 27 Mai (8 Iunie)1892. (...) Proprietari şi economi - clasa socială cea mai independentă - au fost 106; preoţi 64; advocaţi 17; comercianţi şi industriaşi 12; învăţători şi profesori 10, ş.a. La “deputaţiune” s’au alăturat şi membrii coloniei române din Viena, tinerimea academică din Viena, precum şi delegaţii studenţimei din Budapesta.» Pentru că “Memorandul”  a fost tipărit în “Tribuna” şi răspândit, autorii au fost daţi în judecată în luna mai a anului 1894, fiind acuzaţi de instigare prin presă.

Prezenţi pe banca acuzaţilor:

1.Dr. Ioan Raţiu, având apărător pe Dr. Amos Frâncu, advocat,
2. Gh. Pop de Băseşti, apărător Dr. Aurel Isac.
3. Dr. Vasile Lucaciu, apărător Dr. Miloş Stefanovici.
4.Dimitrie Comşa, apărător Dr. Aurel Mureşeanu,
dir. „Gazeta Transilvaniei”
5.Dr. Daniil P. Barcianu, apărător Dr. Mateiu Dula, advocat.
6. Sept. Albini, apărător Dr. St. C. Pop, advocat.
7. Nic. Cristea, apărător Iosif Crişan, advocat.
8. Iuliu Coroianu, apărător Dr. Aug. Bunea, secretar consist. Blaj.
9. Patriciu Barbu, apărător Dr. Emil Gavrilla, advocat.
10. Dr. Gavril Tripon, apărător Dr. Valeriu Branisce, red. „Dreptatea”.
11. Aurel Suciu, apărător Ioan Roşu, advocat.
12. Mihaiu Veliciu, apărător Dr. Stefan Petroviciu, advocat.
13. Rubin Patiţia, apărător Stefan Faynor, advocat.
14.Vasile Raţiu, apărător Francisc Hossu-Longin, adv.
15. Gherasim Domide, apărător Dr. Silviu Moldovan, adv.
16. Nicolae Roman, apărător Dr. Al. Hossu-Longin, adv.
17. Ioan Munteanu, apărător Simion Damian, advocat.
18. Dionisiu Roman, apărător Dr. George Ilea, advocat.
19. Ioan Duma, apărător Corional Brediceanu.

«În ziua a 15-a, la 23 Maiu, după rechizitoriul procurorului Vita, Dr. Raţiu declară că membrii Comitetului central primesc solidar răspunderea pentru tipărirea şi răspândirea „Memorandului”.
Constată, că în cursul procesului nu li-s'au comunicat pasagiile incriminate din „Memorand”, apoi că multe din ele n'au fost reproduse complect, ci foarte trunchiat şi lipsite de sensul lor adevărat. În fine rosteşte următoarea cuvântare, care avea să rămână istorică şi aproape tot aşa de însemnată în istoria luptelor noastre politice, ca şi faimosul discurs „Românii şi Ungurii”, rostit de Simion Bărnuţiu în catedrala din Blaj la 1848.
Ba dacă luăm în considerare că cel dintâiu a vorbit unui public românesc binevoitor, iar cel al doilea înaintea unui tribunal ostil, trebuie să-l admirăm mai mult pe acesta decât pe acela, dovedind mai mult curaj moral.
Acestei cuvântări i-s'a făcut cinstea deosebită să fie tradusă în mai multe limbi europene, să fie reprodusă întreagă de ziare mari ca „Journal des Débats” şi citată, în părţile ei esenţiale, de personalităţi politice de mâna întâia ca George Clemenceau. De aceea o reproducem şi noi în întregime.

Onorabilă Curte! Domnilor Juraţi!
„Memorandul, pentru a cărui publicare şi răspândire suntem traşi ca nişte făcători de rele înaintea acestei bare judecătoreşti, nu cuprinde, precum v'aţi putut convinge, decât gravaminele (plângerile) poporului român, care ne-a trimis pe noi ca să cerem scutul Tronului pentru drepturile lui nesocotite şi călcate în picioare.
Ceeace ne-a silit pe noi şi pe întreg poporul român să facem acest demers, este faptul, că atât legislaţiunea, cât şi guvernul ne-au adus la convingerea nestrămutată, că în faţa lor, pentru noi, vorbă de dreptate nu poate fi.
În zadar au fost toate promisiunile ce s'au dat în repeţite rânduri pentru respectarea drepturilor noastre naţionale. În zadar am încercat toate formele şi mijloacele legale! În zadar ne-am plâns la toţi factorii competenţi ai statului.
Exclusivismul de rasă a declarat răsboiu de exterminare limbii şi naţionalităţii noastre.
Nu ne mai rămânea dar decât această singură cale a apelului la factorul suprem al statului şi la opiniunea publică a lumii civilizate. Faţă cu acest act, care nu conţine decât curatul adevăr şi este icoana credincioasă a suferinţelor şi nedreptăţilor seculare ce le îndură poporul român din Transilvania şi Ungaria, trebuia ca regimul ori să se desvinovăţească, ori să-şi răsbune.
Desvinovăţirea nu era cu putinţă, a ales calea răsbunării! Ne-a împiedicat să ajungem la Tron şi acum ne supune judecăţii acelora, contra căror ne-am plâns.
Ceeace se discută aici, domnilor, este însăşi existenţa poporului român.
Existenţa unui popor nu se discută, se afirmă!
De aceea nu ne e în gând să venim înaintea D-stre să dovedim, că avem dreptul la existenţă. Într'o asemenea chestiune nu ne putem apăra în faţa D-voastră, nu putem decât să acuzăm în faţa lumii civilizate sistemul asupritor, care tinde să ne răpească ceeace unpopor are mai scump: legea şi limba.
De aceea nu mai suntem aici acuzaţi, suntem acuzatori.
Ca persoane, nu avem ce căuta înaintea acestei Curţi cu juraţi, fiindcă noi am lucrat numai cu mandatari ai poporului român, şi un popor întreg nu se poate trage la bară judecătorească.
Plângerile poporului român nu pot fi judecate de un juriu exclusiv maghiar, care este şi judecător şi parte.
De aceea nu este de demnitatea poporului român de a se apăra în faţa juriului din Cluj! Într'adevăr aceasta este o chestiune politică şi de stat, care rezultă dintr'un proces secular între naţiunea maghiară şi autochtona naţiune română. De judecată dar nu poate fi vorba! Ne puteţi osândi ca indivizi, nu ne puteţi judeca însă ca mandatari ai poporului.
De altfel aţi înţeles şi D-stră, că aici nu poate fi vorba de drept, ci numai de forţă. Lucrul acesta nici nu aţi mai încercat să-l ascundeţi, căci aţi nesocotit până şi formele legale cele mai elementare, care se observă chiar pentru criminali înaintea Curţilor cu juraţi. Lumea va auzi cu uimire, că s'au putut judeca nişte oameni de către o instanţă judecătorească, fără ca să poată avea măcar apărător.
Aţi proclamat sus şi tare, că forţa birue dreptul şi nici nu aţi mai căutat să mascaţi în faţa lumii aceea ce nu mai e judecată, ci executare.
Să nu ne cereţi dar nouă să ne facem complici în acest simulacru de proces, încercând să facem din partea noastră un simulacru de apărare. Au fost siliţi prin violenţă şi insulte apărătorii noştri să se depărteze. S'a agitat prin presă opinia publică maghiară, reprezentată prin juriul din Cluj, în contra noastră şi a întregului popor român.
Am fost violentaţi şi aici şi am fost terorizaţi totdeauna cum suntem terorizaţi în toate de când am denunţat lumii civilizate asupririle ce le îndurăm. Mai poate fi dar vorbă aici de judecată, de apărare în înţelesul juridic? Nu! Faceţi ce voiţi!
Nevinovaţi suntem, dar D-voastră sunteţi stăpâni pe individualitatea noastră fizică, nu însă şi pe conştiinţa noastră, care, în această cauză, este conştiinţa naţională a poporului român. Dacă nu sunteţi D-voastră competenţi să ne judecaţi, este însă un alt tribunal mai mare, mai luminat şi, desigur, mai nepărtinitor, care ne va judeca pe toţi: e tribunalul lumii civilizate, care vă va osândi odată mai mult şi mai aspru decât v'a osândit până acum.
Prin spiritul de intoleranţă, printr’un fanatism de rasă fără seamă în Europa, osândindu-ne, veţi isbuti numai să dovediţi lumii, că Maghiarii sunt o notă discordantă în concertul civilizaţiunii.
Declar, prin urmare, în numele meu şi al tuturor colegilor mei, acuzaţi, că pentru cuvintele arătate, nu ne putem apăra.”
În ziua a 16-a (24 Maiu 1894) şedinţa a fost de scurtă durată.»

În ziua a 17-a (25 Maiu 1894), după o desbatere de trei săptămâni, la ora 5 d.a. tribunalul din Cluj, în numele M. Sale, a pronunţat următoarea sentinţă de condamnare:
1. Dr. Ioan Raţiu  osândit la 2 ani închisoare de stat; 2. G. Pop de Băseşti osândit la 1 an închisoare de stat; 3. Dr. Vasile Lucaciu osândit la 5 ani închisoare de stat; 4. Dimitrie Comşa osândit la 3 ani închisoare de stat; 5. Dr. D.P. Barcianu osândit la 2 ani şi 6 luni închisoare de stat; 6. Nicolae Cristea osândit la 8 luni închisoare de stat; 7. Iuliu Coroianu osândit la 2 ani şi  8 luni de închisoare de stat; 8. Dr. Teodor Mihali  osândit la 2 ani şi 6 luni de închisoare de stat; 9. Aurel Suciu osândit la 1 an şi 6 luni de închisoare de stat; 10. Mihai Veliciu osândit la 2 ani de închisoare de stat; 11. Rubin Patiţia osândit la 2 ani şi 6 luni de închisoare de stat; 12. Gerasim Domide  osândit la 2 ani şi 6 luni de închisoare de stat; 13. Dionisiu Roman osândit la 8 luni de închisoare de stat; 14. Patriciu Barbu osândit la 2 luni de închisoare de stat şi solidar la purtarea cheltuelilor de 3238 florini şi publicarea sentinţei în 13 ziare.
Patru inşi (N. Roman, I. Duma, B. Raţiu şi I. Munteanu) au fost achitaţi. Toţi acuzaţii au primit cu bărbăţie osânda. Venind în fruntea convoiului, Pr. Lucaciu făcea impresia unui erou din vremurile antice: venia zâmbind. D-na Lucaciu i-a zis, de asemenea senină, cuvintele:
„Te sărut, dragul meu, şi sunt mândră de tine, că pe tine te-au învrednicit mai mult!”
Între toţi sta majestos, cu fruntea ridicată ca un suveran, Dr. Ioan Raţiu.
Singur Badea George plângea zicând, că pe el l-au batjocorit, dându-i mai puţină pedeapsă decât celorlalţi tovarăşi ai săi.
A plâns şi tineretul de bucurie, că are astfel de bărbaţi, cu atâta inimă şi curaj. Procesul s'a sfârşit, de-acum urmează vremurile de jertfă mare, de muncă uriaşă, de luptă cum n'a mai fost.

Reproduceri din lucrarea prof. Ioan Georgescu – „Dr. Ioan Raţiu (1828-1902) 50 de ani din luptele naţionale ale românilor ardeleni - Sibiu, 1928, Tipografia „Foaia Poporului” (pag. 64, 79-90)
Sursă bibliografică: Crişan Vasile, ENCICLOPEDIE TRIBUNA - Oameni, fapte, locuri - Sibiu - Arad - Bucureşti (1884.1918), Sibiu, 2016  

Cu sprijinul Bibliotecii Judeţene ASTRA Sibiu

Redactat de Marius Halmaghi

 




comentarii
1 comentarii

Felicitari Conducerii Tribunei si personal lui Marius Halmaghi, pentru eforturile sustzinute in promovarea romanismului si adevarului istoric, atat cat ni se face el cunoscut! Macar atat cat se stie sa nu transformam in minciuna!
La multzi ani, Mariua Halmaghi, la multzi ani Tribuna!
Mick
29.11.2017 21:47
79.118.128.16
Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica