logo
Zăpada din Sibiu se vede cel mai bine la Bucureşti
Dragoş BAKO
1210 vizualizari

Pe măsură ce ne invadează tehnologia, devenim tot mai sensibili, mai temători, mai prăpăstioşi. O banală ploaie mocănească de acum douăzeci de ani este, azi, motiv pentru atenţionare de tip cod galben, iar o furtună trecătoare aruncă în spaţiul public codul portocaliu, care bagă groaza în populaţie. Nu o dată coloratele avertizări au fost urmate de fenomene meteorologice palide, iar omul a rămas cu spaima în sân şi cizmele de cauciuc în picioare, căci se pregătise pentru potop. Ieri dimineaţă, pe acoperişuri şi maşini puteai vedea un strat subţire de zăpadă apoasă, semn că iarna se întorsese scurt pentru că-şi uitase cheile pe pantofarul primăverii. De circulat, s-a circulat ca după ploaie, aşa că nici vorbă de drumuri blocate sau trafic îngreunat. „Ei, dar ce-avem noi aicea?” vorba cântecului. Aici, pe burtiera unui post naţional de televiziune. O ştire îngheţată ca o minciună slobozită cu naturaleţe: „Pe drumurile din Sibiu, traficul este îngreunat şi se circulă în condiţii de iarnă.” E ca şi cum tu stai în casă cu luminile aprinse, iar cineva îţi spune la telefon că în locuinţa ta e o beznă, ca în burta unui bivol. Nu ştim dacă în Prahova, Covasna sau celelalte judeţe unde reporteraşii anunţau prăpăd or fi fost, într-adevăr, probleme mari, dar în judeţul Sibiu, în afara răzleţelor gropi din asfalt, nimic n-a perturbat traficul rutier. Tot în suita îngrijorărilor fără sens putem încadra şi neliniştea unora din zilele premergătoare marelui exerciţiu de alarmare, despre care s-a bănuit că va sparge timpane şi va înspăimânta cel puţin trei sferturi din populaţie. Aaa, era să uit, acelaşi exerciţiu de alarmare sădise în sufletul unora teama că nu e întâmplător ales acum şi că, de fapt, ne pregăteşte pentru ceva nasol. În fine, marea alarmă s-a dovedit un bâzâit de sirenă veche, pe care l-ai putut auzi mai bine doar dacă ai deschis fereastra. O ambulanţă sau o maşină de poliţie produce un zgomot mult mai mare, aşa că iar au rămas unii cu temerile nefolosite. Se pare că alarmele şi codurile meteo de toate culorile le sunt utile mai degrabă jurnaliştilor, care croiesc câteva subiecte din ele. Ne comportăm ca nişte subnutriţi, ca nişte personaje cu imunitatea scăzută, înspăimântate, care trebuie să umble cu câte două cărămizi în buzunare, pentru a nu fi luate de o adiere de vânt. Ne sperie teribil un cod galben ce anunţă ploi obişnuite şi vânturi în bătaia cărora râdeam în copilărie. Acum vreo douăzeci de ani îmi aduc aminte că la sfârşitul lunii aprilie a nins puternic, în România, zăpada trecând de glezne. A doua zi s-a topit şi toată lumea şi-a văzut de treabă, a luat lucrurile aşa cum erau, ca pe o zvâcnire a naturii, nimeni nefiind alimentat cu groază de vreun cod trâmbiţat de meteorologi. Dacă ne trec fiori de spaimă prin tot corpul, la o amărâtă de lapoviţă, ce ne-am face în faţa unui uragan? Luăm culorile curcubeului şi plămădim un evantai de coduri din ele? Exagerarea, supradimensionarea televizată a realităţii nu au ca efect doar traversarea unor temeri ciclice; reuşesc să însămânţeze în noi fobii, vulnerabilităţi care ne modelează strâmb firea şi ne împing către un comportament nefiresc. Ne-ar fi mult mai bine dacă am privi mai puţin încordaţi către fenomenele odată obişnuite, transformate de minţi bolnave în catastrofe.



loading...
comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie


Filarmonica Sibiu

Energy

Eurotrip Rekze
Fundatia APT
APM

Biteco