Vorbim sau gândim? Alegeţi!

Cu siguranţă vă este cunoscut îndemnul bazat pe cunoaştere empirică, "Să faci ce zice popa, nu ce face el". Păi, Doamne iartă-mă, ce să mai credem când vine vorba despre ministrul Daniel Funeriu? Ei, nu e domnul ministru popă (deşi cred că o să popească învăţământul românesc aşa cum spune preşedintele că o să-i popească Popa pe Vântu şi Geoană), dar când vine vorba să-i urmăm sfaturile, crapă dilemele una câte una, fără să le dibuim miezul. Ultimul sfat era ăla cu începerea anului şcolar în mare forţă, fără serbări, să duduie învăţământul mioritic de încredere şi seriozitate. Când colo, ce să vezi? Domnul ministru (ministru, ministru, nu sinistru) s-a pus pe discursuri la Arad, spunându-le celor dispuşi să-l asculte cum trebuie recredibilizat învăţământul românesc şi cum face dumnealui pe dracu-n patru să reclădească acest sistem. Măi, să fie. Şi cum rămâne cu festivităţile alea cărora trebuia să li se taie capul? Nu ştiu dacă domnul ministru ştie sau nu, dar la majoritatea şcolilor din ţară serbările de început de an s-au ţinut, iar acomodarea şi reacomodarea din prima zi de şcoală n-au fost date pe punerea în practică a indicaţiilor preţioase trasate de acest destoinic analist al pixelului albastru. Şi e foarte bine că s-a întâmplat aşa. Am văzut ieri o mulţime de copii care se îndreptau spre şcoală şi care aşteptau să-şi revadă colegii, nicidecum să-şi bată capul din prima zi cu fracţii şi războaie dacice. Nu cred că demarajul în forţă dorit de ministrul Educaţiei ar fi recredibilizat învăţământul, ci ar fi aruncat şi mai mult în derizoriu acest sistem ajuns să semene izbitor cu o felie de şvaiţer. Nu predarea materiei din prima zi de şcoală va salva învăţământul românesc şi nici apelul desuet la încredere, lansat din Aradul primarului Falcă, un fin de altfel. Un fin al naşului, aţi înţeles bine. Văzându-i pe copiii despre care vă vorbeam, mi-am amintit de prima zi de şcoală, de toate golurile din stomac datate 15 septembrie, de bucuria revederilor în careul din curtea şcolii, de parfumul acela de început de toamnă tras adânc în piept în prima zi de şcoală. Poate sunt lucruri pe care domnul ministru, preocupat peste poate de recredibilizarea sistemului făcut harcea parcea, nu le înţelege. Nu le înţelege pentru că ele se simt, iar simţirea n-are nimic de-a face cu comportamentul robotizat. Ar fi putut însă să se găsească un psiholog care să-i dea domnului ministru peste idee, spunându-i că nu poţi răpi unui copil această mică bucurie, ce se întinde pe durata unei zile. Atât. O zi. O zi în care domnia sa crede că ar fi umplut bocceaua de cunoştinţe a elevului parte din sistemul ce tânjeşte după un strop de credibilitate. Propunerea e un fel de spoială cu var îndoit cu apă a unui zid cu tencuiala căzută. Totuşi: dacă serbările de început de an au intrat în post, de ce o fi ţinut baciul Educaţiei să grăiască la Arad? Pesemne pentru a ne întări convingerea că nu trebuie să-l luăm în seamă nici când vorbeşte liber, nici când îi suflă doamna Oana, din dosul pupitrului. Păi degeaba nu-l băgăm noi în seamă, că ne bagă el. Ăsta-i baiul ăl mare!.