logo
Uniţi, luptaţi să vă fărâmiţaţi!
Dragoş BAKO
458 vizualizari

Chiar dacă par căliţi în focurile vieţii de talcioc, cu toate că ştiu să se tocmească precum nişte comercianţi ambulanţi, uneori, politicienii români se comportă aidoma unor nătăfleţi care au scăpat în lume de pe lanţ, lăsând să li se spargă în cap tot felul de oale şi ulcele. Cel mai mare partid din România, câştigătorul incontestabil al ultimelor alegeri generale, pare să fie lansat într-o demonstraţie practică despre cum te poţi sinucide politic şi ce trebuie să faci pentru a topi încrederea celor care te-au votat. PSD predă de un an încoace lecţii deschise de dat cu stângul în dreptul, de atârnat funia de gât şi împins scaunul de sub picioare, de te întrebi dacă mai marii partidului şi-au propus să-şi pună capăt zilelor politice, să spargă la păcănelele guvernării toată zestrea electorală căpătată la sfârşitul lui 2016. După ce în spaţiul public a mişunat zvonul că Dragnea şi Grindeanu nu se mai iubesc, a urmat confirmarea contondentă a conflictului. Scenariul s-a repetat aproape de sfârşitul anului trecut, când un zvon asemănător glăsuia despre un conflict între urmaşul lui Grindeanu, Tudose şi acelaşi Dragnea. Ca să nu ne pice greu la stomac monotonia, Liviu şi Mihai au strâns din dinţi în faţa presei şi, implicit a ţării, mimând un episod de conciliere, jurându-se pe roşul social-democraţiei că sunt aceiaşi camarazi de odinioară şi că merg mai departe împreună, mânaţi de sfântul legământ al propăşirii neamului. Acum, dacă aţi gustat puţină lămâie, putem continua: atât au strâns cei doi din dinţi, încât a început să se audă din nou scrâşnet de neînţelegere. Iar pe lângă scrâşnet prinseră a se prelinge pe sub uşă tot felul de zvonuri despre junghere purtate în mânecă de unii baroni ai partidului, junghere care la o prietenească bătaie pe umăr ar putea pica în omoplatul celui periat mai ieri. Dorinţa de a conduce direct sau prin interpuşi, de a servi interese de gaşcă, de a executa ordine aducătoare de răsplată i-a făcut pe unii dintre liderii partidului să descalece de pe armăsarul raţiunii şi să se urce pe mârţoaga din basm care, cred ei, se va transforma într-un roib ce scuipă flăcări, întocmai ca-n poveşti. Oamenii aceştia, îmbătaţi de borhotul puterii nu realizează că fărâmiţaţi nu valorează – electoral vorbind  – nici măcar cât o ceapă degerată. Jupânii din provinciile cu rezultate bune la hectarul de voturi bat cu pumnul în masa de la Centru, revendicându-şi drepturile de furnizori ai victoriei. La rândul lui, divanul pesedist de la Centru încearcă să împace şi capra şi varza, dar uite că se mai rupe câte un arc şi în divan şi se ridică, nemaiţinut în frâu de sforile de altădată.. Liberalii, useriştii şi mişcătorii populari ai lui Băse ar trebui să pună mână de la mână şi să-i premieze pe unii dintre pesedişti pentru că le fac treaba mult mai bine decât ar putea-o face ei, cei din Opoziţie. Mărirea şi decăderea ce e posibil să survină după luptele intestine ale social-democraţilor reconfirmă ideea că nu există soliditate în politica românească, ci doar victorii conjuncturale, cârdăşii, trădări, înţelegeri, care, teoretic, nu pot fi digerate. Că politicienii se transformă în canibali e, până la urmă, o chestiune de salubrizare, dar, preferabil ar fi să se mănânce între ei, fără dizgraţioase plescăituri publice şi, mai ales, fără a ne obliga să măturăm resturile măcelului.

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia