logo
Unde-i milionul?
Dragoş BAKO
1112 vizualizari

Disperarea angajatorilor care nu mai găsesc forţă de muncă (de multe ori nici măcar necalificată) a fost confirmată, recent, de un raport oficial, în care se arată că României i-ar mai trebui aproximativ un milion de angajaţi, pentru a se ocupa toate locurile de muncă disponibile. După ce ani de zile am îngroşat pieţele muncii din Italia, Spania, Franţa, Germania şi nu numai, am ajuns să fim pe locul doi în clasamentul ţărilor cu cel mai mare număr de emigranţi, după Siria. Ţinând cont de faptul că acolo e război, deci oamenii emigrează masiv din instinctul de a-şi salva viaţa, putem spune că suntem lideri la migraţia generată de motive economice. Dacă în urmă cu – să zicem – cincisprezece ani românii plecau să muncească în străinătate pentru că la noi nu existau locuri de muncă şi salariile erau mizerabile, azi lucrurile s-au schimbat. Sunt o mulţime de posturi libere, unele plătite decent, dacă e să ne raportăm la nivelul de trai din România. Nu mai sunt candidaţi pentru aceste posturi, iar dacă totuşi cineva se rătăceşte pe la interviu, angajatorul constată că la capitolul calificare oferta e foarte slabă. De ce nu avem oameni bine pregătiţi, calificaţi? Pentru că am desfiinţat şcolile profesionale, pentru că învăţământul superior are o calitate din ce în ce mai scăzută şi pentru că există, bine înfiptă în conştiinţa multor români, ideea că în străinătate munca lor e recompensată la adevărata valoare. Dacă adăugăm acestor trei factori batjocura salarială din ultimii douăzeci şi cinci de ani, remuneraţiile ce permiteau un trai la limita sărăciei, putem înţelege de ce asistăm azi la o degringoladă pe piaţa muncii. În România nu a existat o strategie coerentă de formare profesională, de motivare a lor, o grijă pentru valorificarea potenţialului autohton. Statul a preferat să se plimbe între pomeni acordate asistaţilor social, buni de muncă şi încurajarea emigrării, prin lipsa unor măsuri sănătoase de sprijinire a celor ce ar fi putut creşte economia românească. Un sfert de secol, autorităţile române s-au comportat precum buticarii ce îşi cârpesc existenţa, angajând vânzători la negru, bişniţărind la nivel de găinărie. Nimeni dintre cei care au ţinut hăţurile economiei nu s-a obosit să gândească o strategie prin care în ţara asta să se poată munci eficient, în schimbul unei remuneraţii decente. Ca într-un proces lent de sinucidere, s-a dus de râpă şi învăţământul, iar cei bine pregătiţi au fost exportaţi, România bătându-se cu cărămida în piept că şi-a risipit forţa de muncă prin Europa şi că de acolo ni se întoarce un purcoi de bani. Ceea ce ni se întâmplă azi, criza forţei de muncă este rezultatul dezastruos al guvernărilor făcute de inşi veleitari, aleşi nu după potenţialul profesional, ci strict după musculatura politică. Într-un stat, care a funcţionat atâta amar de vreme după regulile oborului, se creează dezechilibre cu efect pe termen lung (dacă nu cumva definitiv). După ce ne-am dat singuri picioare în fund, ne putem lăuda că suntem cel mai mare exportator de forţă de muncă şi poate că nu peste mult timp vom importa filipinezi, cambodgieni sau malaezieni care să ocupe ceea ce nu am reuşit noi să umplem în materie de angajaţi.





comentarii
1 comentarii

Corect, corect, corect, de 3 ori corect! Totusi, chiar si azi, romanii prefera plecatul " dincolo" sau " afara " pe baza unor rationamente majoritatea imbecile.....frumoase democratia si liberatatea asa-I ?
Nobody like everybody
07.03.2018 02:08
Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

guitar

cibinfest

zilele recoltei

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
auchan
Licitatie publica

accentmedia