"Ui, tu, că tare mi–s modernă, tu!"

Mare linişte se aşază peste sufletele şi cugetele noastre greu încercate ori de câte ori divanul boieresc se întruneşte fie la Parlament, fie la Cotroceni, fie prin cârciumile Capitalei, pentru a pune la cale modernizarea statului, din scoarţă în scoarţă. Şi zău aşa, când vine vorba de modernizare, niciun boier, indiferent de culoarea straielor, nu strâmbă din nas şi promite norodului vremuri mai bune, moderne, dansante. Nu ştiu cum se face că România se modernizează de douăzeci de ani încoace, dar tot privata din fundul curţii e la putere când vine vorba de legislaţie eficientă, respect pentru cetăţean, siguranţa acestuia şi alte alea. E drept, ca în ultima vreme n-am auzit niciodată vorbindu-se atât de mult despre nevoia de modernizare a ţărişoarei. Mai mult, printre greve, cohorte de şomeri, pensii ce concurează negrul de sub unghii şi salarii ciopârţite de briceagul nepriceperii se iţeşte o preocupare febrilă pentru modernizarea Constituţiei, în aparenţă mama tuturor legilor din România, supusă la rându-i, fireşte, interpretării; c-aşa-i la noi, unde-i lege, e şi tocmeală. Pardon, interpretare, că sună mai catifelat. Ea, Constituţia, trebuie musai modernizată acum. Nu ştim ce ar trebui să-i facem cu exactitate, s-o punem pe moaţe, să-i facem freză Emo, să-i dăm şuviţele oxigenate peste cap, s-o ciufulim, dar trebuie neapărat să i se facă ceva, să iasă la "Cico" cu aliura schimbată, s-o fluiere deopotrivă hăndrălăii de pe Dorobanţi şi cei din marginea Buhuşiului. Problema e că năravul ăsta cu fluieratul rămâne, oricât de coafată, aranjată sau parfumată ar fi doamna Constituţia. Degeaba-şi pune tocuri, e înţolită în cel mai modern hal cu putinţă, din moment ce la discoteca din sat, voinicii cu educaţie subţire o înghesuie în colţ, o trag de paiete şi-i mâzgălesc obrajii pudraţi, cu pixul cumpărat de la cooperativă. Şi pentru că aminteam de obsesia modernizării, nu putem trece în pas voios peste nuanţele acestei modernizări. Fără doar şi poate, am fi din cale afară de bucuroşi s-o punem de-o modernizare care să ne trimită în rândul băieţilor şmecheriţi, cu freza dată peste cap, păzită de gel. Am fi. Numai că ea, modernizarea, trebuie să parcurgă nişte etape, iar noi am vrea s-o băgăm direct în facultate, fără s-o fi trecut prin şcoala primară, prin gimnaziu şi liceu. Nu vă sună cunoscut? Practica e sora geamănă a reformelor minune testate pe sistemul de învăţământ, de exemplu. Da. Şi învăţământul trece printr-un amplu proces de modernizare. Dacă aruncatul bileţelelor în timpul orei prin sala de clasă a fost înlocuit cu trimiterea de sms-uri, se cheamă că învăţământul s-a modernizat, nu? Şi dacă fotbalul jucat la orele de educaţie fizică a fost abandonat în favoarea fotbalului jucat pe calculator, tot modernizare se cheamă că este, nu? Mda. Suntem ai naibii de moderni. Şi bag seamă că ne mai facem. Dacă-i musai, bucuroşi.

.