Tribuna
brukenthal museum
Toată lumea a învins. Unde-i câştigătorul?
Dragoş BAKO
2198 vizualizari

Lăsarea la vatră a Guvernului Dăncilă nu face neapărat pârtie unor vremuri de linişte. Teoretic, cei care au răsturnat Executivul social-democraţilor sunt liberalii, deoarece ei au iniţiat moţiunea de cenzură. Practic, fără voturile partidului lui Ponta şi fără marcajul acestuia făcut pe lângă Tăriceanu, pentru a-l determina să sară din barca guvernării, răsturnarea Cabinetului Dăncilă nu ar fi avut sorţi de izbândă. Acum, când se aşteaptă intrarea în etapa formării unui nou guvern, dinspre ceata lui Ponta bate o adiere ameninţătoare: se vorbeşte prin târgul România că cei care au pus punct epocii PSD, adică Ponta şi ai lui, n-ar vota un Cabinet condus de Ludovic Orban. Paradoxal, nu? Dai jos un guvern, dar nu pui umărul să aşezi ceva în locul lui. E paradoxal pentru o logică primară, dar politica românească nu funcţionează după regulile logicii. Matematic, un guvern condus de Orban nu poate trece fără voturile PRO România (tot după logica firească, PSD nu ar vota în favoarea unei asemenea soluţii). Se vorbeşte despre faptul că nici nu s-a dorit prea mult un guvern condus de liderul PNL şi că o eventuală respingere a lui în Parlament ar aşeza lucrurile pentru o a doua încercare, de această dată dorită din tot sufletul. Ei, dar s-ar putea ca jocurile să fie încurcate taman de cei pe care PNL împreună cu alte cinci formaţiuni i-au pus pe liber. E de ajuns ca o mână de pesedişti să voteze un posibil Cabinet Orban şi atunci unii îşi vor vedea planurile date peste cap şi se vor trezi cu Orban călare pe cai mari, la Palatul Victoria. Ne aflăm într-o etapă în care plătirea poliţelor a atins incandescenţa, aşa că atitudinile de tip „anus contra naturii” pot înclina balanţa. Pe lângă decontarea poliţelor nu trebuie să uităm că scena politică românească este, cu precădere în această perioadă, locul unor combinaţii ce sfidează raţiunea şi bunul simţ deopotrivă. Există mai multe tabere, dar niciuna nu poate fi sigură pe ea, atâta timp cât trădarea e un mod de lucru. În acest moment, nu avem câştigători sau perdanţi în rândul partidelor sau alianţelor mai mult sau mai puţin oficiale, întrucât peste noapte partenerii de ieri pot deveni duşmanii de moarte ai prezentului. E greu să pariezi pe un consens de genul celui care a dus la răsturnarea Guvernului Dăncilă, pentru că sunt şase mize diferite, pe care e greu să le aduci la acelaşi râu. Alianţa conjuncturală nu va funcţiona pe termen lung, iar liniştea la care visau unii va rămâne ţintuită în piroanele unei himere. Am spus că nu există câştigători sau perdanţi şi am precizat că această observaţie face referire exclusiv la clasa politică. Dincoace, în lumea neînregimentaţilor, a veşnicilor nădăjduitori, se simte frigul eşecului, e tot mai resimţit sentimentul perdantului. Noi, spectatorii nevinovaţi ai bâlciului politic, împărţiţi în susţinători sau critici ai găştilor de partid dintr-o naivitate inexplicabilă, suntem singurele victime ale acestor răfuieli penibile din care se scurg ridicolul, meschinăria şi ticăloşia.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis



classic junior

targul de craciun

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia