Tribuna
Te aştept pe la mine, să dai o cafea!
Dragoş BAKO
1276 vizualizari

Alo, alo, puneţi-vă gândurile în ordine, îmbrăcaţi-vă frumos, că numai mâine nu-i poimâine şi se deschid secţiile de votare pentru alegerile prezidenţiale. Pentru a paisprezecea oară în istoria postdecembristă suntem chemaţi să alegem un preşedinte. Ce înseamnă preşedintele României? Ei, aici mulţi încă dau roată unei dileme, crezând că şeful statului e deopotrivă şi premier, şi ministru al Transporturilor şi moaşă comunală, că el dă pământ, cum dădea "domnu' Iliescu" în 1990, locuri de muncă, măreşte pensii, salarii, ieftineşte pâinea şi, bineînţeles, băutura. Or fi trecut aproape trei decenii de când nea Nelu era votat pentru că era "om din popor", "om de bine", ce cadorisea naţiunea cu daruri funciare, salarii şi panseluţe, dar foarte mulţi români           n-au reuşit încă să descifreze prerogativele constituţionale ale preşedintelui ţării. Şi pentru că tot am amintit de ditamai intervalul scurs de la evenimentele din decembrie 1989, trebuie să spunem că această campanie electorală a fost cea mai anostă dintre toate câte ne-au bântuit până acum, lipsită de dezbateri, dar plină de şabloane şi fumigene. Mai toţi candidaţii (şi vorba aia, nu sunt puţini) vor să cimenteze identitatea naţională, să scoată din comă mândria românească, dar şi să ducă ţărişoara, de căpăstru, pe drumul european. Într-adevăr, ultima lună n-a fost lipsită de momente palpitante, de cotonogeli, flăcări scoase pe nări, dar ele n-au avut nicio legătură cu o dezbatere serioasă de campanie pentru alegerile prezidenţiale, ci s-au înscris în obişnuitul luptelor politice de gherilă. Televiziunile difuzează clasicele spoturi care te îmbie să mergi la vot, doar că tu n-ai înţeles prea bine ce şi cum e cu aceste alegeri, cine ar merita puţină încredere, care e răul cel mai mic, cine sunt competitorii aliniaţi la start ş.a.m.d. Ideea de dezbatere, de discurs public s-a depreciat într-atât încât a fost înlocuită cu o rafală de flituri şi acuzaţii pe care candidaţii, ce au scos capul din anonimat, şi/ni le-au împărţit cu generozitate. Suntem trataţi întocmai precum era tratat Cetăţeanul turmentat în piesa lui Caragiale. E şi normal, din moment ce an la rând ni s-a turnat pe gât carcaletele politic şi ni s-au umplut nările de damful borhotului propagandist, iar noi am zis entuziaşti: "Săru' mâna, coane!". În mod normal, după treisprezece runde de alegeri prezidenţiale, fiecare precedată de o campanie, ar fi trebuit să existe un oarecare nivel al discursului, al dezbaterii, în preajma unor astfel de momente. Dar iată că, la vârsta la care democraţiei româneşti ar fi trebuit să-i dispară coşurile, ne bălăcim în mocirla amestecului de amatorism şi război politic. Parcă niciodată îndemnul de a merge la vot n-a fost mai şovăitor, dat fiind că cei ce te-au poftit la acest zaiafet n-au părut că vor să te bage prea mult în seamă. Dar cum suntem obişnuiţi să fluierăm necontenit pe sub obloanele speranţei, mai batem o dată potecă până la secţia de votare, chiar dacă o facem fără prea mare tragere de inimă, fără convingere. Suntem ca în paradigma aceea comunistă: "Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc". Sau ca în situaţia jenantă în care cineva te pofteşte la el şi-ţi sugerează să vii cu cafeaua de acasă.





comentarii
1 comentarii

Din pacate aici e vorba de un conflict de interese. Politicienii nu ar trebui lasati sa aleaga ei daca se fac sau nu dezbateri televizate. Interesul lor acum este sa ne ameteasca cu fumigene si vorbe goale/lozinci, nu sa se confrunte live cu ceilalti si sa poata zice ceva gresit. Ar trebui obligati prin lege sa participe, in definitiv candideaza pentru functii publice, dar sa nu uitam ca tot ei fac si legile.
2cents
08.11.2019 16:24
Din aceeasi categorie
sevis

targul de cariere

classic junior festival

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia