logo
Spune-mi în ce ai călcat, ca să îţi spun unde eşti
Dragoş BAKO
1678 vizualizari

V-am mai relatat scena aceea monumentală în care un tip îi spunea tovarăşului de drum: „Băi, îmi place în Germania că e curat, frate! Nu vezi o mizerie pe stradă!”, încheindu-şi constatarea cu paradoxalul gest al aruncatului unui ambalaj pe caldarâm. Nu e glumă, nu e scorneală, am fost martor la acest episod în urmă cu ceva vreme. Atitudinea, oricât de bizară ar părea, defineşte mentalitatea multor conaţionali, seduşi, teoretic, de civilizaţia occidentalilor, dar pasivi faţă de punerea în practică a gesturilor simple, ce întreţin aspectul localităţii în care trăiesc. Ne plac trotuarele curate ale austriecilor, gardurile frumos vopsite ale nemţilor, gardurile vii ale suedezilor, spaţiile verzi ale francezilor, parcurile englezilor, jinduim la ele şi ne întrebăm de ce e soarta atât de vrăjmaşă de n-avem şi noi parte de acele frumuseţi pe care le admirăm la alţii. Hai, să zicem că nu poţi să te apuci tu, simplu cetăţean, să faci amenajări prin parcuri, dar să-ţi vopseşti gardul, să-ţi cureţi trotuarul şi spaţiul verde din faţa casei sau a blocului nu-s chestiuni irealizabile. Ar vrea şi muşchii tăi ceva asemănător cu ce au europenii pe la ei, pe acasă? Îi poţi pune la treabă. Pe muşchi, nu pe europeni. Cu siguranţă aţi observat că în majoritatea ţărilor din Europa, atunci când simţi ceva moale sub talpă e vreo frunză, floare, vreun smoc de iarbă, în niciun caz un rahat de câine. Ei, când mergi pe o stradă din România şi simţi ceva moale sub talpa încălţămintei, primul gând care îţi fulgeră prin minte e legat de vreun „plocon” canin. „L-am luat!” îţi spui în gând şi te opreşti, sperând că e orice altceva decât rezultatul golirii maţului unui patruped. Se întâmplă să mai ai şi noroc, să fie vorba de vreun smoc de iarbă, o crenguţă, o frunză, dar de multe ori, de prea multe ori trotuarele sunt presărate cu rahaţi de câine ţinut în lesă, scos la plimbare şi la uşurare, evident neurmată de strângerea fecalelor de către stăpân. E o mârlănie întreţinută de acea mentalitate putredă, conform căreia tot ceea ce e inacceptabil în casă, în curte trebuie aruncat pe domeniul public. Dacă vrem să avem trotuare, străzi, parcuri mai curate, garduri mai aspectuoase, nu trebuie să aşteptăm nici măturătorii, nici vreun proiect prin care să se spoiască garduri şi ziduri, ci am putea pune mâna să mişcăm ceva pentru a ne da cu câţiva paşi mai aproape de aspectul îngrijit al unor locuri care ne încântă la orice vizită în ţările cu populaţii ceva mai disciplinate. Mai binele, esteticul ţin de fiecare dintre noi; nu ne obligă nimeni să scuipăm pe trotuar, să dăm cu mucozităţile în asfalt, să lepădăm ambalaje la voia întâmplării, să lăsăm bălăriile să ia în stăpânire orice petic de pământ din faţa casei ori a blocului, aşa cum nu ne obligă nimeni să fim mitocani în relaţia cu semenii, să ne înfierbântăm inutil în faţa unor false probleme, să ne complicăm existenţa torcând conflicte artificiale. Acel „mai bine” pe care îl tot chemăm fluierând cu degetele înfipte între buze e la îndemâna fiecăruia dintre noi. E nevoie doar de puţină voinţă, ceea ce se găseşte tot mai rar pe la noi.





comentarii
1 comentarii

Sau mai bine zis sa umblam la surubul numit -CONSTIINTA- care se reglleaza prin cunoasterea Cuvintului Lui Dumnezeu-- Aici tara numita Romania e corigenta si repetenta --
mike
13.04.2019 20:28
Din aceeasi categorie
sevis

turboclima

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Covoare
Licitatie publica

accentmedia