logo
Şi dacă, împovărată de atâta beteşug, Istoria o ia la sănătoasa şi fuge din ţară?
Rareș BIŢU
619 vizualizari

Ne scapă gazul printre deşte. Gazul din Marea Neagră. Miliarde de euro zac prăbuşite sub bancuri de chefali şi funduri de petroliere. Autostrăzi? Am face de-ar ajunge cucuruzul să se simtă ameninţat. Statul bâjbâie poticneli. Pufneşte ca o oală uitată pe foc, silabiseşte opinteli, asudă precum catârii de povară. Trăieşte caznele lui Bulă nimerit în focul tezei. Înconjurat de olimpici şi o mână de tocilari. O comisie cu voce de scuză acuză altă comisie cu voce de slugă. Dacă ne-am vândut prezentul, de ce să nu amanetăm şi viitorul, nu? Că uite ce bine merge tariful ăsta de tarabă. Păduri, roşii montane, orice resurse se trec. Prin crăpăturile ignoranţei, statului i se zăreşte inconştienţa. Era să scriu incontinenţa. Repetenţia toată i se vede. Şi toţi anii în care a preferat bufonii şi tălâmbii. Prostovanii şi neisprăviţii. Lichelele şi oportuniştii. Prostia şi fanariotismul de haită.

Următorul metru de autostradă e tot pe drum. L-o fi aruncat careva-n stradă. Sau şi-o fi luat şi ăla lumea-n cap, sătul să tot dea în gropi. Vatmanul de la Transporturi pare că a găsit, în sfârşit, vizuina ideală. Iese din ea doar cât să mai scoată cuiul şi s-arunce. Cum o nimeri tot Autostrada Soarelui, nici el nu ştie.

Veorica înşiră mărgăritare, precum soarele rândunici de colecţie pe sârmăraia din evul wifi. Andruşcă, geniul de la Economie, ascute tăceri sfâşietoare. Probabil înadins ca s-auzim cum duduie Economia. Parcă-l şi văd cum potriveşte, cu precizie de castor, câte o tăcere nouă, o vâră în ascuţitoare, atent să o rotească în sensul unic al ... ăăă, în sensul unic al ... , a, da: în sensul unic al acelor de ceasornic. Sau ca în giratoriu? ... Mă rog, să o rotească. Îl inspiră un perpetuum mobile primit dimpreună cu un ficus de plastic în prima zi la minister. Doar că nici acum nu-i e prea clar: bila din stânga a dat prima sau cea din dreapta o fi început? Eh, de stânga, că de dreapta-s ăilalţi, răii, îi şopteşte un gând de împrumut ... Nimerit în curtea Şcolii, Popa prăşeşte nestemate şi irigă Educaţia cu cianuri.

Pe reţele de învrăjbire, baionetiştii încrucişează bâte şi citate. Angoase şi spaime. Spume la gură şi vene umflate pe gât ameninţă să-şi dea peste mestecătoare. Căţărată pe muntele ei de propagandă, ura îşi trăieşte prea plinul. Şi-l scrutează cu mâna streaşină la ochi, mulţumită că pârjolul iar şi-a suit sacii-n căruţă. Îi place teribil mirosul ăsta reavăn de cenuşă. La picioare, Vrajba i se gudură ca un câne de pripas. Speranţa a fugit mâncând pământul. A luat-o la sănătoasa, temându-se să n-o confunde careva şi pe ea cu scriitoarea din "ambulanţa neagră care fură copii". Că nu de primitivi ducem noi lipsă. Averi am face din înapoiaţii naţiei de i-am da măcar o vreme cu-mprumut.

Nădejdea face pe încăpăţânata, mimând dârzenii de infanterist. C-a mai văzut ea multe, că nu cedează, că-i gata s-o ia de la capăt, că încă-şi poate bomba pieptul, dar la uşă are bagajele făcute. E gata să caute Speranţa, dar de căutat şi-o caută tot cu lumânarea.

Cine rămâne să vadă că Istoria e gata să fugă din ţară, de teamă să n-o suim şi pe ea pe raft, s-o vindem la tarif de tarabă? Nu asta urmează dacă am izbutit din atâta dezbinare să-i facem urii piedestal?

Când râdem de ei, nu râdem de noi? Când îi urâm pe ei, nu ne urâm cumva pe noi? Ura asta când ne-om pricepe să-nţelegem c-a venit vremea s-o împrăştiem?





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia