Servicii, deservicii, tot aia e

Dumneavoastră care credeţi că este diferenţa între serviciu şi deserviciu. Dacă ne uităm puţin la ceea ce numim generic în România "servicii", cred că ajungem la concluzia că prea mare diferenţă nu e între cei doi termeni. Săptămâna trecută de exemplu, a venit la redacţie o doamnă care reclama faptul că, în urmă cu patru luni, o voce caldă venită din partea Romtelecom îi prezenta la telefon nişte tipuri foarte avantajoase de abonament, oferindu-i posibilitatea de a opta pentru unul dintre ele, simplu, telefonic. Doamna a ales una dintre oferte, i s-a spus care e preţul, toate bune şi frumoase până când a venit factura, care afişa alt preţ. I s-a explicat doamnei că preţul e mai mare din cauză că se reglează pe parcurs facturile şi că, în cazul în care doreşte să revină la vechiul abonament, procedura e foarte simplă, totul rezolvându-se telefonic. Abonata a cerut să revină la vechiul abonament, iar lucrurile păreau să se fi rezolvat. O nouă factură, o nouă surpriză: vreo cincizeci de lei în plus faţă de preţul vechiului abonament. Explicaţia: "Probabil s-a greşit la operare, văd că aveţi acum abonament nelimitat". Nu ştiu cum se face, dar mereu se greşeşte în defavoarea clientului. În plus, metoda asta de opţiune prin telefon s-a dovedit de multe ori o bulibăşeală tipic românească. Apropo de servicii: la începutul lunii august am depus la Aeroportul Internaţional Sibiu, la compania Blue Air o reclamaţie privind sustragerea unui cartuş de ţigări din bagajul de cală. Pe scurt, în iulie am plecat din Sibiu la Roma cu două cartuşe de ţigări în valiză şi am ajuns cu unul. Când am depus cererea mi s-a spus că voi primi răspuns în 45 de zile. Au trecut de atunci peste 200 de zile şi n-am primit nicio veste, nici bună, nici rea. Nici de la Aeroport, nici de la Blue Air, compania care efectuase zborul. De ce? Pentru că aşa înţeleg ai noştri să ofere servicii. Desigur, Romtelecom şi Blue Air sunt doar două exemple din sutele, poate miile de companii care obişnuiesc să-şi trateze clienţii după chipul şi asemănarea atitudinilor întâlnite la talcioc. În ţările cu civilizaţie coaptă, asemenea tratamente pot fi sancţionate în justiţie, pentru simplul fapt că americanul, germanul sau francezul le consideră anormale. La noi e anormal ca lucrurile să funcţioneze bine. Şi atunci, abaterile de la drumul drept sunt considerate nişte picături de normalitate, sancţionarea lor nefiind luată în calcul, în cele mai multe dintre cazuri. Dacă toate companiile, mici sau mari care şi-au tratat clienţii români cu ţepe mai mult sau mai puţin lăcuite ar fi fost acţionate în instanţă de cel puţin jumătate dintre aceştia, numărul nemulţumirilor ar fi scăzut cu siguranţă. Ce reiese de aici? Că noi, clienţii numai buni de şmenuit şi tras în piept suntem vinovaţi de această situaţie, încurajându-i pe ţepari, prin pasivitate. De ce suntem pasivi? Din comoditate şi datorită pierderii din vedere a faptului că avem şi drepturi, nu doar obligaţii..