logo
Senzaţii tari, din 1990: gustul autentic de Mineriadă, acum într-un nou ambalaj
Dragoş BAKO
1106 vizualizari

În urmă cu 28 de ani ne aflam în plin festival al ciomegelor, cunoscut şi sub numele de Mineriada din 13-15 iunie 1990. Au fost zile în care protestatarii din Piaţa Universităţii muşcau fără să vrea din cizmele de cauciuc ale minerilor, din bâtele lor, pentru că avuseseră tupeul ca la o jumătate de an după Decembrie 1989 să gândească altfel decât îi plăcea să audă lui nea Nelu. Lecţia de democraţie, livrată atunci de preşedintele ales de o majoritate înspăimântătoare, avea să arunce România hăt departe, în fundul curţii istoriei, făcând lumea civilizată să se crucească. Televizoarele alb-negru transmiteau scene de luptă stradală, simple, primitive şi scurte declaraţii ale unor mineri, care ne explicau, dublând nişte şoapte suflate în spate, cum „s-au găsit la peneleu şi la peneţeu arme, bani falşi şi droguri”. Atât putea manipularea să facă în acele vremuri, în care ortacii se adunau la sunetul de trombon al lui Ion Iliescu pentru a-l apăra, pentru a împinge România pe uliţa desfundată a decăderii. Ce instrumente de sucit minţile existau? Câteva ziare, un post naţional de televiziune, ţinut în captivitatea regimului fesenist şi, deloc de neglijat, vehemenţa oamenilor „de bine”, alergici la partidele istorice şi intelectuali bărboşi sau ochelarişti. Ei, dar cum nici blugii Piramide şi adidaşii Torsion nu au moştenit lumea, nici sculele manipulării n-au bătut pasul pe loc, modernizându-se odată cu trecerea timpului, cu maturizarea tehnologiei. Au început să apară televiziuni private (inclusiv de echilibru), alte ziare, posturi de radio, apoi publicaţii electronice, toate culminând cu popularea site-urilor de socializare, cu agenţi de manipulare, care se manifestă bolovănos sau inteligent, după puteri, după IQ şi după remuneraţie. Cum era şi normal, s-a trecut de la demersul persuasiv săvârşit cu pumnul, parul şi bocancul, la reglarea fină a conturilor, realizată prin campanii de denigrare, dezinformări, ameninţări, linşaj public ş.a.m.d. Minerii de acum 28 de ani s-au metamorfozat, iar azi nu mai poartă cizme de cauciuc, salopetă, lămpaş şi ciomag, ci ni se înfăţişează sub forma unor propagandişti spilcuiţi, deghizaţi în patrioţi, europeni, justiţiari, dulăi civici, lideri de opinie ce recită după notiţele primite de la sponsori. Curge sânge ca acum aproape trei decenii, dar nu pe caldarâm, ci pe tastaturi, pe ecranele televizoarelor şi pe monitoare, iar culoarea lui roşie îi face pe taurii pătimaşi să aibă revelaţia luptătorilor care se iau de piept cu orice de la adversarii imaginari, rude, prieteni, până la umanitatea tot mai plăpândă. Dacă te uiţi în calendar şi la culorile televizoarelor ce nu-şi mai amintesc de strămoşii alb-negru pe lămpi, ai fi tentat să spui că a trecut ceva vreme de atunci şi că lucrurile s-au schimbat. Da, calendaristic s-au scurs 28 de ani, s-au schimbat şi formele luptei şi ale manipulării, dar fondul primitiv al încrâncenării a rămas acelaşi. Azi sunt mai mulţi nea Nelu, pe mai multe fronturi, care-şi incită ortacii la răscoală, în numele dreptăţii convenabile. Avem mineri care sapă în subteranele raţiunii şi ale bunului simţ, crezând în misiunea lor de suprafaţă. 28 de ani sunt mulţi sau puţini? E greu de răspuns. Cert e că suntem doar la o aruncătură de băţ de acele vremuri, de acele practici.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

guitar

cibinfest

zilele recoltei

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
auchan
Licitatie publica

accentmedia