logo
Se poate. Am văzut-o în minivacanţa de 1 Decembrie!
Dragoş BAKO
610 vizualizari

Dacă te uiţi cu atenţie în jur, dacă vei cântări exigent cele ce se zbenguie murdare la gură pe maidanele patriei, vei constata că încrâncenarea izvorăşte, în mare măsură, din dreptunghiul acela, cu sau fără tub, numit televizor şi din albia virtuală pe numele ei de fată mare, Facebook. S-a întâmplat tot mai des în ultima vreme ca românii să scoată din frapiere vrajba, s-o destupe, s-o toarne în pahare sau peste semeni, cu un festivism bolnăvicios. Ameţiţi de licori servite de gaşca demagogilor, ce se încaieră vremelnic prin birtul politic, ne-am trezit rupând scaune, unii pe spinarea altora, aruncând vorbe grele către cei în ai căror ochi am dibuit altă căutătură decât cea cu care ne-a obişnuit privitul în oglindă. Desigur, nu doar manelistul, care-ţi cântă de duşmani, oftică şi mormane de bani, e vinovat pentru că tu ajungi să vezi în jurul tău doar adversari, invidie şi bancnote din moneda unică, cea mai mare parte de vină şade pe umerii tăi, însă trăim într-o lume şi în vremuri în care grâul şi neghina nu mai sunt cu discernământ separate. Suntem învrăjbiţi pentru că ne lăsăm ridicaţi unii împotriva altora de bufoni şi circari, ce se hrănesc din tensiunile sociale, aidoma unor vampiri, care beau sângele liniştii. Prea mulţi dintre noi au intrat în jocul fără miză al dihoniei, aliindu-se formal cu drăcuşori ce se chinuie să interpreteze fără succes rolul unor apostoli. Aşa cum încercăm să ne detoxificăm organismul prin post sau diete, n-ar fi rău să ne curăţăm puţin mintea şi sufletul, ţinându-ne departe de scandalurile cu iz politic, de vendetele politicienilor, iar dacă nu rezistăm tentaţiei de a urmări serialele de groază din Parlament, Guvern, din studiouri ori din pieţe, să încercăm măcar s-o facem neimplicat, luând pilula vindecătoare a pasivităţii. Partizanatul politic, efervescenţa susţinerii oricărei echipe din galeria, în care se spun o seamă de grozăvii, au ceva din nocivitatea substanţelor care dau dependenţă. A devenit un gest reflex ca dimineaţa, cu ochii mijiţi de somn, să bâjbâim după telecomandă, să ne aruncăm în braţele deschise ale canalelor de ştiri, luându-ne doza de încrâncenare. Da, da, de încrâncenare, nu de informare, căci praştiile din care sar veşti de toate neamurile numai echilibrate nu sunt. Ei bine, până ajungem să ne spălăm pe ochi, suntem deja spălaţi pe creier, iar dacă mai deschidem şi poarta Facebook-ului, ne apucăm de ascuţit şişul şi pumnalul cu care vom spinteca orice părere contrară credinţei noastre crescute în serele virtuale. Dacă am privi către cei din jurul nostru, făcând abstracţie de veninul cu care ne stropesc televiziunile şi site-urile de (a)socializare, dacă am redescoperi dialogurile banale, construite pe umerii trăirilor cotidiene fireşti, ar plânge vrajba, jelind ca o ibovnică, lăsată cu ochii în soare, căreia nu-i mai cumpără nimeni cercei şi inele. Poate părea greu, dar, în realitate, e foarte simplu: e nevoie de puţină voinţă, înmuiată în discernământ, e nevoie ca degetul neastâmpărat să nu mai apese ca teleghidat nici butonul ce deschide poarta către ură, nici touchscreen-ul ce bagă în priză învrăjbirea. Parol! Se poate. Am văzut-o în minivacanţa de 1 Decembrie!

 



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica