logo
Să reclădim România scoţând-o la vânzare
Dragoş BAKO
629 vizualizari

În urmă cu zece ani, am fost în Egipt şi m-am mirat, aflând că majoritatea hotelurilor, care-i găzduiau pe turiştii veniţi din toată lumea, în staţiunea de la Marea Roşie, se aflau în proprietatea statului. Erau hoteluri moderne, puse la punct, aşa cum vezi în ţările în care capitalul privat dezvoltă turismul. Spuneam că m-am mirat, deoarece în mintea mea se fixase ideea că statul administrează prost, dezinteresat şi că doar investiţiile private sunt sinonime cu luxul şi calitatea. Probabil că mentalitatea aceasta eronată se căţărase pe umerii unei realităţi româneşti nefireşti. De curând, am dat o raită pe litoralul românesc, aşa, în virtutea unor nostalgii despre care v-am mai vorbit şi de care firea mea se încăpăţânează să nu scape, în pofida insistenţelor raţiunii. N-am stat mult, dar suficient cât să-mi adap dorul de locurile în care îmi coloram vacanţele copilăriei şi adolescenţei şi să constat extinderea unei paragini dureroase. Parcă erau şi mai multe hoteluri lăsate de izbelişte decât anul trecut, iar tablourile dezolante au făcut şi ele pui. Noroc că mai poţi îndulci gustul amar cu câte-o amintire, dar asta e valabil doar pentru cei ce privesc peisajul prin ochii unor clipe dragi. Pentru turistul neimplicat sentimental, litoralul românesc e doar o poveste părăginită. Mi-am amintit că văzusem la ştiri un material despre cumpărarea complexului Amfiteatru-Panoramic-Belvedere de către un investitor străin, care va transforma fosta perlă din Olimp într-un loc atractiv. Mânat tot de nostalgie, am mers până acolo să mai văd o dată steaua căzătoare a litoralului românesc, înainte ca un turc s-o arunce pe cerul luminat al turismului. Trec peste sentimentele, care m-au năpădit în timp ce mă plimbam pe terasele pustii, şi arunc spre dumneavoastră gândul care mi-a încolţit în minte acolo, la botul calului: de ce n-o fi cumpărat statul român cel mai bine poziţionat complex hotelier de pe litoralul românesc? E atât de sărac să nu fi putut plăti 10 milioane de euro pentru el şi încă atât pentru renovări? Investitorul străin l-a luat pentru a-i valorifica potenţialul, iar după amortizarea cheltuielilor, va începe să obţină profit. Acelaşi comportament economic firesc l-ar putea avea statul, preluând unităţile de cazare odată pline, azi doar nişte stafii ce amintesc de vremuri mai bune. M-am întrebat dacă privitul acesta de pe margine e rezultatul prostiei sau al ticăloşiei. Ca să faci ceea ce şmecherii au învârtit într-un sfert de secol, ai nevoie de o minimă inteligenţă, aşa că ticăloşia, combinată cu dezinteres, rămâne varianta plauzibilă pentru neimplicarea statului în revigorarea turismului românesc. Bine, fie, e şi ceva prostie la mijloc, căci trebuie să fii bătut în cap pentru a nu exploata o infrastructură existentă. Şi uite aşa, mai din prostie, mai din rea-voinţă, nişte mine ce ar putea fi exploatate rămân în bătaia vânturilor iscate de vremuri. Oficialii îşi freacă mâinile în mod public atunci când cineva cumpără la preţuri derizorii câte un obiectiv şi promite că îl va transforma în motor al economiei. De ce nu s-ar transforma unele instituţii publice în oameni de afaceri de succes, care să valorifice ce a mai rămas din capitalul românesc? Pentru că cei care le conduc ori sunt sărăcuţi la minte ori dezinteresaţi ori amatori de combinaţii aducătoare de comisioane neoficiale. Am mai spus-o de curând, statul român s-ar putea comporta precum un investitor ce îşi vrea afacerea eficientizată. Dar pentru asta ar fi nevoie de oarece bunăvoinţă, un ingredient – se pare – mai rar decât pietrele preţioase.



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Auchan
Licitatie publica