Să moară capra vecinului sas!

Nu cred că cineva care trece pe lângă Biserica Evanghelică din Sibiu nu se opreşte, măcar pentru câteva secunde, să admire una dintre cele mai frumoase construcţii gotice din Ardeal. Ca orice clădire ce stă în picioare de secole, Biserica Evanghelică are nevoie de lucrări de reabilitare, pentru că, atât de bătrână fiind, s-a şubrezit pe la încheieturi şi nu numai. Anul acesta, la Festivalul Medieval "Cetăţi Transilvane" s-a organizat o colectă pentru "tratarea rănilor" Bisericii Evanghelice. Rezultatul e grăitor pentru nepăsarea ce ne cuprinde cu mare repeziciune mintea şi sufletul: s-au strâns nici mai mult, nici mai puţin de 436 de lei în patru zile. Nu ştiu câţi bani au făcut comercianţii de suveniruri, de bijuterii sau de bucate, dar sunt convins că suma depăşeşte cu mult 436 de lei. Atât să preţuiască oare pentru sibieni un reper al oraşului? Am auzit câteva sugestii care m-au pus şi mai mult pe gânduri: "Să vândă saşii o casă, să repare Biserica!". Nu dau soluţii, nu spun cine şi ce ar trebui să vândă, de unde trebuie scoşi bani, observ doar că implicarea cetăţenilor burgului în salvarea unui monument precum acesta este zero. Zero, pentru că 436 de lei nu înseamnă nimic, raportat la numărul participanţilor la Festival. Mai ştii, poate şi bruma aceea de bani s-a strâns de la turişti? Probabil că salvarea ar trebui să vină, într-adevăr, din altă parte, nu să se aştepte contribuţia exclusivă a populaţiei. Luată însă ca experiment, iniţiativa implicării populaţiei în salvarea edificiului spune multe despre încrâncenarea şi ignoranţa care au pus stăpânire pe noi. "Să vândă saşii o casă şi să repare Biserica": pe lângă Biserica Evanghelică trec doar saşi? Se bucură de privelişte doar saşii? Să nu uităm că multe dintre construcţiile ce fac azi din Sibiu un punct de atracţie turistică au fost ridicate de saşi. Noi, cei care ne bucurăm să auzim că Sibiul e un magnet turistic, să ne plimbăm pe străzile vechi, ce facem în afară de a ne bate cu pumnul în piept? A, sigur, iar voi auzi că plătim taxe şi impozite. Din care taxe şi impozite vrem drumuri, iluminat, curăţenie, parcuri, eventual şi câte o menajeră pentru fiecare. Ştiu că unii, incapabili să facă distincţia între normalitate şi obedienţă vor spune că le iau apărarea saşilor şi se vor întreba câţi bani primesc pentru asta? Fie, le spun: 10 la sută din ce s-a strâns la Festival, adică 43, 6 lei. E bine? Şpagă de şpagă, nu? Revin la felul în care s-au implicat concitadinii, lucru care ar trebui să ne dea serios de gândit. În fiecare zi ne loveşte în cap leuca mentalităţii "Să ni se facă, să ni se dea!" Mă întreb cum ar arăta spaţiul de lângă Liceul Brukenthal dacă ar răsări în locul Bisericii o mândreţe de mall? Şi mă mai întrebam câţi turişti s-ar zgâi la minunăţia comercială? Niciunul. Iar noi, nepăsători sau înverşunaţi, supăraţi pe oricine, ne vom întreba de ce nu le place turiştilor la mall? Iete, de aia: că mall au şi ei şi nu bat drumul până aici pentru asta.