Românii şi spălatul rufelor medicale în public

Despre întrebările şi cererile stupide scrise cu litere de-o şchioapă pe prima pagină a unui cotidian naţional, am mai vorbit. Ieri dimineaţă, trăgând cu urechea la revista presei făcută de Anca Florea mi-a fost dat să aud că respectiva publicaţie (de care prefer să nu mă apropii) a trântit pe prima-i pagină un soi de poruncă de ibovnică nevizitată demult de ţiitor: "Băse, arată-ne analizele!". În primul rând, formula de adresare confirmă încă o dată că, pe plaiurile mioritice, trasul de şireturi e sport naţional, cu nenumăraţi campioni. În al doilea rând, nu văd de unde şi până unde cineva, fie el şi preşedinte,, trebuie să-şi spele buletinele de analize în public. Cred că preşedintele trebuie să fie sănătos la cap; da, de asta trebuie să fim siguri. În rest, ceea ce-i şubred pe dinăuntru, îl priveşte direct. Nu sunt neapărat un fan Traian Băsescu, dar când e vorba despre sănătatea cuiva, nu cred că e loc de bucurii sau de frecat mâinile a satisfacţie. Am remarcat în aceste zile cererea imperioasă lansată de diverşi reprezentanţi ai vieţii publice ca preşedintele să confirme sau să infirme bolile anunţate gălăgios de Corneliu Vadim Tudor. Lăsând la o parte faptul că nu există o prevedere legală strictă în acest sens, nu ştiu la ce i-ar folosi lui badea Ion de la Popeşti sau lui nea Costică de la Dorohoi să ştie dacă ficatul prezidenţial funcţionează la capacitate maximă. Nevoia asta acută şi maladivă de transparenţă a creat de-a lungul fragilei noastre democraţii o mentalitate găunoasă, de care unii sunt foarte mândri. Trebuie să ştim totul despre preşedinte, despre premier, despre miniştri. Da, trebuie să ştim ceea ce le influenţează activitatea, care activitate se răsfrânge asupra noastră. În rest, la ce oră merge preşedintele la toaletă, ce face acolo, ce a mâncat, ce a băut, dacă a râgâit, dacă a strănutat, dacă şi-a suflat nasul, zgomotos sau discret, dacă l-a durut măseaua, dacă i-a fost sete dimineaţă, e treaba lui. Vor spune unii că din anumite probleme medicale decurg alte belele instituţionale şi de comunicare. Aşa o fi. Numai că românului i s-a alimentat cu maximă inconştienţă credinţa că trebuie să ştie totul, că-şi poate băga nasul şi bocancii în absolut orice, inclusiv în viaţa privată a oricui. Da, da, ştiu, ştiu, când accepţi o funcţie la o asemenea înălţime, trebuie să îţi asumi nişte riscuri. Să presupunem că preşedintele ar fi foarte bolnav şia ar fi ieşit să spună poporului suveran: "Dragi compatrioţi, e nasol de tot, sunt bolnav rău". Ce s-ar fi rezolvat? Ce s-ar fi accentuat? Ce s-ar fi detensionat? Am fi plătit impozite mai mici? Nu. Cresc pensiile sau salariile? Nu. Ai mai multă siguranţă pe stradă? Nu. Atunci? Care-i gheşeftul datului sau nedatului în vileag? Dacă la un moment dat Traian Băsescu va considera că starea sănătăţii nu-i mai permite să-şi exercite funcţia, probabil că ne va anunţa. Până una alta, există o sumedenie de lucruri care ne fac viaţa amară, dar pe care le aşezăm în dosul problemelor reale sau imaginate, de sănătate prezidenţială. Dar, nefiind private, chiar dacă decimează, n-au atâta priză..