logo
Roma, Lisabona şi Atena din centrul Sibiului
Dragoş BAKO
2260 vizualizari

Sibiul, Clujul, Braşovul sau Bucureştiul se grăbesc să se mute în Europa Occidentală, înaintea suratelor de pe plaiul mioritic. Aş, nu vă gândiţi că vine o divizie de trailere şi ne mută pe vreun teren viran din Apus, ci aruncaţi, mai degrabă, o privire peste preţurile practicate în aceste oraşe. Mult timp m-am încăpăţânat să-i contrazic pe cei care spuneau că Sibiul e un oraş scump şi încep să-mi dau seama că făceam o greşeală sau o eroare, nu ştiu, să stabilească Liviu Pop care-i diferenţa. Să începem cu obişnuita cafea, acest liant amărui, care-i ţine pe oameni unii aproape de ceilalţi, proptind socializarea. Bunăoară, într-un oraş italian din calea-afară de turistic, am băut cafea şi pe plajă, şi în centru cu un euro, lucru pe care nu-l voi putea face la terasele din centrul Sibiului. Dar trebuie să înţelegem cumva situaţia: amărăştenii ăia de italieni au un câştig mediu lunar de 1800 de euro, în timp ce la noi cuantumul e de vreo 400. Pe Bălcescu, în Piaţa Mare sau în Piaţa Mică, plăteşti pentru cafea 1,5 euro, chiar dacă la o aruncătură de băţ curge Cibinul şi nu se lovesc de mal valurile Mării Tireniene. Dacă ne gândim la mâncare şi nu ne poticnim neapărat în ceafa de porc cu cartofi prăjiţi, pieptul de pui sau ciorba de burtă, vom constata că nici bucatele din meniurile restaurantelor din centrul istoric nu-şi dau savoarea pe te miri ce mărunţiş. Şi aici ne putem compara cu italienii (nu vorbim despre locurile exclusiviste, deosebit de turistice, din Cizmă) sau grecii. Presupunând că un turist străin ar fi atât de încântat de Sibiu, încât i-ar trece prin minte să se mute aici, va avea surpriza să găsească o piaţă imobiliară, unde preţurile se străduiesc din răsputeri să semene cu cele din Vestul Europei. Cunoscând câte ceva despre economia României, despre nivelul de trai, omul ar putea crede că locuinţele au pereţii poleiţi cu aur, că interiorul geme de mobilă stil, că tavanul trebuie să suporte greutatea unor candelabre elegante, însă, în realitate, preţul include îndeosebi dorinţa de înavuţire grabnică şi consistentă a dezvoltatorului. În fond, ne antrenăm, încetul cu încetul, pentru trecerea la moneda europeană, pentru eventualitatea petrecerii unei vacanţe într-o destinaţie de fiţe. Obişnuit cu preţurile din zona centrală a Sibiului, s-ar putea ca Italia, Grecia, Malta, Cipru, Spania sau Portugalia să ţi se pară nişte locuri ieftine, ca să nu mai vorbim că şi Franţa poate fi o variantă accesibilă, dacă te orientezi puţin. Da, Sibiul e un oraş turistic, dar nu e locuit doar de turişti, ci de vreo 150.000 de oameni, cei mai mulţi dintre ei având un câştig lunar mai mic de 2000 de lei. Nivelul de trai e mai ridicat decât în Calafat, Oradea, Botoşani sau Tulcea, dar mai mic decât în ţările europene, concurate în materie de preţuri. Cu palma pusă streaşină la ochi, încercând să dibuim avantajele în lumina orbitoare a acestei situaţii, am putea zări şi un beneficiu: poţi merge în Piaţa Mare, în Piaţa Mică sau pe Bălcescu să bei o cafea, iar când vine nota de plată te vei simţi, văzând preţul, ca la Roma, Lisabona sau Atena, fără să fi bătut drumul până acolo. Ziceţi voi dacă nu-i ăsta un avantaj?



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica