"Prin noi înşine" – "Prin mine însumi"

Departe de a se ridica la nivelul intensităţii Congresului PSD de acum două săptămâni, examenul electoral din interiorul PNL pare să fie unul cu rezultat evident. Nu vorbim despre candidaţi care merg umăr la umăr, despre eventuale răsturnări de situaţie spectaculoase. Vorbim doar despre reconfirmarea lui Crin Antonescu în funcţia de preşedinte al tuturor liberalilor, mai mult sau mai puţin mulţumiţi de postura de ocupanţi ai băncilor Opoziţiei. A, mai candidează Ludovic Orban şi Viorel Cataramă. Primul se bucură de sprijinul câtorva filiale, al doilea...e cert doar că are toată susţinerea sinelui. Mă rog, în urmă cu un an, Crin Antonescu îi mulţumea lui Viorel Cataramă pentru prezenţa în sală, periindu-l cu nişte consideraţii care se potriveau ca nuca-n perete. Dar astea sunt ale politicii valuri, aşa că nu se pune, ne prefacem că n-am auzit nimic. De altfel, nici relaţia dintre Antonescu şi Orban nu mai e ce-a fost în urmă cu patru anotimpuri, cei doi fiind azi adversari. În 2009, Orban era bun, de ajutor, un membru important al echipei lui Antonescu. Azi nu mai e. De, se rup ele căsătoriile, darămite cumetriile politice. De pe mormanul celor două milioane de voturi, Crin Antonescu vrea să facă nişte schimbări în ograda partidului în fruntea căruia va fi reales. Şi mai vrea ceva: mult mai multă putere pentru el. Privind puţin către propunerile noi ce urmează a fi adoptate, băgăm de seamă că democraţia marca PNL se nuanţează puţin, pierzând roşeaţa din obrăjori şi ascuţind săgeata impunerii. Drept e şi că atunci când vorbim despre politică şi politicieni, democraţia totală e un concept utopic. Ce remarcăm din poftele lui Crin Antonescu referitoare la disciplina de partid? Că actualul şi viitorul lider liberal nu e chiar o fată mare şi sfioasă, căreia îi suflă în ciorbă oricine şi că uneori are uşoare apucături de personaj căruia îi place rolul de dictator, ceea ce, poate nu e chiar condamnabil din anumite puncte de vedere. Un semn de întrebare pentru votantul de rând este absenţa unor nume cu rezonanţă din PNL, de pe lista lui Crin Antonescu. Nu-i regăsim aici nici pe Călin Popescu Tăriceanu, nici pe Toedor Meleşcanu, nici pe Renate Weber, dar observăm că alde Norica Nicolai şi Relu Fenechiu se bucură în continuare de mare apreciere din partea preşedintelui formaţiunii. Fără doar şi poate, într-o teacă nu încap mai multe săbii, situaţie care defineşte mereu calculul politic. Acesta, calculul, e uneori mai greu de desluşit pentru alegătorul de rând care crede cu naivitate că la o căruţă politică, toţi bidiviii trag în aceeaşi direcţie. Şi, pentru că tot vorbeam despre tras la aceeaşi căruţă, s-a vorbit - ca şi în cazul PSD - despre eventuale plecări ale unor liberali, după Congresul din acest weekend. E posibil. Destinaţia? Probabil grupul independenţilor, o gaşcă definitorie pentru politica românească. Restul e o poveste despre principii, verticalitate şi consecvenţă politică, un basm ce-l pofteşte în scenă pe Moş Ene..