Trăim tot mai mult sub pelerina marketingului: mâncăm şi bem produse intens mediatizate, petrecem concedii în destinaţii asiduu promovate, ne pliem concepţiile în funcţie de tendinţe impuse prin strategii elaborate, ş.a.m.d. Mâncăm bio pentru că de la o vreme ne sunt lăudate în exces roşiile zbârcite şi merele scofâlcite, bem anumite sortimente de apă minerală pentru că – vezi Doamne! – ar avea mai puţine substanţe nocive, lucru pe care l-am aflat în urma unor campanii agresive. Dacă mâine unii ar dezlănţui asupra noastră o strategie solidă prin care ar încerca să ne convingă că portocalele tratate cu Imazalil fac bine organismului, ne-am întoarce la 180 de grade şi am umbla ca bezmeticii printre rafturi în căutarea fructelor otrăvite. Orice porcărie ambalată într-o poveste bine ticluită se poate transforma într-un produs râvnit, dacă cel care îl promovează foloseşte câteva instrumente capabile să sensibilizeze până la prostire consumatorul. În cazul în care tuflim peste o astfel de poveste şi rezultatele cercetărilor unor specialişti canadieni sau britanici (ei deţin recordul descoperirilor revoluţionare), succesul e garantat. Carevasăzică, tot ceea ce trebuie să faci e să pregăteşti terenul, să suceşti minţile consumatorului, iar apoi să-i bagi sub nas ceea ce vrei să-i vinzi. Lanţurile de hipermarketuri fătate în Europa şi trimise la produs şi prin România au prins şmecheria şi încearcă să exploateze dorinţa românilor de a consuma produse autohtone. Iniţiativa ar fi lăudabilă, dacă n-ar purta pe sub haină înverşunate interese economice. Nu e de-ajuns să amenajezi standuri cu produse româneşti, pentru că nu tot ceea ce e românesc e neapărat de calitate. Bunăoară, un cunoscut lanţ de hipermarketuri s-a gândit să umble la coarda sensibilă a românilor, anunţând prin vocea unui director rubicond, vorbitor de o română stricată, că va încuraja comerţul cu carne de porc autohton, născut, crescut şi asomat pe plaiurile mioritice. Care ar fi diferenţa între porcul din Brazilia, hrănit cu furaje, îndopat cu antibiotice şi cel din România, crescut la foc automat prin aceleaşi mijloace? Carnea otrăvită de la noi e mai sănătoasă decât carnea otrăvită pe care o importăm? Da, am înţeles, sunt încurajaţi producătorii din România, dar consumatorul e lăsat pradă aceleiaşi dorinţe de câştig rapid, care îl face pe crescător să îndoape râmătorii tot cu hrană (?) nesănătoasă. Campania anunţată cu surle şi trâmbiţe rezolvă doar o jumătate de problemă, pentru că e lesne de înţeles că orice crescător, care va stabili o relaţie comercială cu respectivul lanţ de magazine, va dori să crească porcii într-un ritm accelerat, să le bage pe gât orice, numai să-i ducă mai repede la abator. Ce i se oferă cumpărătorului? Posibilitatea de a cumpăra carne provenită de la porci ce grohăie şi guiţă româneşte, fără ca aceasta să fie calitativ superioară. Şi dacă ceafa sau cotletul n-au tocmai gustul porcului sacrificat în bătătură, după un an de mâncat lături, grăunţe sau tărâţe, te mulţumeşti cu aroma strategiei de marketing. E drept, are gust de carton amestecat cu plastic, dar totul ţine de autosugestie. Ea ne conduce tot mai mult, ne dirijează, ca pe nişte legaţi la ochi.