Pinguinii Sibiului

Nu ştiu dacă cineva şi-a dorit vreodată să devină pinguin, dar azi, un astfel de vis poate deveni realitate. Chiar dacă nu suntem acoperiţi cu pene, măcar după mers şi tot aducem cu simpaticele vieţuitoare din emisfera sudică. De ce ai merge tu, locuitor al unui oraş situat la doi paşi de munte precum un pinguin? Pentru că ai nişte concitadini cărora trebuie să vină cineva (musai de la una dintre instituţiile statului) să le dea cu aspiratorul prin casă, să le pună oala cu ciorbă pe foc, să le facă ordine-n cămară, să le spele rufele, să le plimbe câinele, să le pună sul nou de hârtie igienică la veceu, să, să şi iar să. Şi să le cureţe zăpada, să le spargă gheaţa de pe trotuarul din faţa casei, fără discuţie. Cum niciuna dintre aşteptatele instituţii nu are printre atribuţii curăţarea trotuarelor din faţa proprietăţilor private, respectivele căi de acces au devenit nişte patinoare de mâna a doua. De ce de mâna a doua? Din cauza gheţii cu denivelări. Dar, trebuie să recunoaştem, au un mare avantaj: accesul e gratuit. C-o fi loială sau nu concurenţa făcută patinoarului din Piaţa Mare e o problemă de interpetare a fiecăruia; important e că există alternativă, nu? Sper că n-are nimeni pretenţia să înşirăm străzile ale căror trotuare s-au transformat în patinoar. Nu de alta, dar ar însemna să trecem în revistă trei sferturi din străzile burgului. Partea hazlie a acestei situaţii începe în momentul în care sunt transmise, la început de iarnă, tot felul de avertizări şi ameninţări cu amenzi pentru cei care nu-şi curăţă trotuarele din faţa casei, magazinelor, blocului şamd. Mai întâi se aşterne avertizarea, peste ea se aşterne zăpada, peste zăpadă mârlănia, iar peste toate neputinţa celor care ar trebui să dea legii un sens, s-o scoată din amorţeală. N-am auzit de prea mulţi "gospodari" amendaţi pentru că n-au catadicsit să-şi cureţe zăpada din faţa porţii sau să scoată din circuit patinoarele amenajate de mama natură. Am auzit însă de mulţi patinatori fără voie care şi-au introdus mâinile, picioarele în incinta unor forme de gips. Că ghiorlănia are manifestări de sezon şi că ele sunt neţărmurite, ştiam. Asta-i piesa, ăştia-s actorii. Din (teoretică) fericire, pentru o parte a cojocului ghiorlanilor există nişte ace sub formă de sancţiuni legale. Din nefericire, majoritatea sancţiunilor despre care vorbim sunt un fel de scrieri vechi, greu de descifrat, atârnate pe pereţii muzeului: sunt privite, admirate, rămân inofensive. Şi uite-aşa, de la o zi la alta, de la un anotimp la altul, miserupismul, tupeul şi atitudinile de neam prost îşi întăresc musculatura şi transpiră abundent, spre disperarea celor ce nu gustă astfel de "miresme". În fond, de ce ai amenda pe cineva care nu şi-a curăţat trotuarul din faţa casei? Nu trebuie să aibă şi ortopezii sentimentul acela plăcut al utilităţii?.