logo
Patru staţii de autobuz. Doar patru
Dragoş BAKO
1283 vizualizari

Rămân la părerea că circulatul cu autobuzul nu are doar avantajul scurtării timpului în care parcurgi o distanţă, ci şi pe acela al oferirii imaginii fidele a unei părţi importante a societăţii. Ieri, pe când stăteam în autobuz agăţat de bara de lângă geam, aud vorbind lângă mine trei doamne, nici tinere nici bătrâne, îmbrăcate destul de îngrijit, în aparenţă nu nişte ţaţe. Cum distanţa dintre noi era foarte mică, cu sau fără voie le aud taifasul: două dintre ele o compătimeau şi o consolau pe cea de-a treia, care, din câte am înţeles, avusese oarece divergenţe cu o altă cunoştinţă comună. Consolările, alternate cu periatul durară doar vreo două staţii, deoarece destinatarul lor coborî mai devreme. N-apucară să se închidă uşile în urma ei, că o stranie metamorfoză le transformă pe cele două dudui rămase în autobuz în aprigi critici ai celei coborâte. Timp de alte două staţii, am aflat (fără să vreau, dar tonul se ridicase a revoltă) că cea care în urmă cu un minut se bucura de empatie şi compasiune era, de fapt, un "lucru slab", o "ne­ simţită" ş.a.m.d. Am surâs amar pentru că mi s-au îngrămădit în minte ca un fulger "Mioriţa", îndemnurile publicitare de sezon la bunătate pe perioadă determinată şi discuţiile sterile despre unitate, ce mocnesc încă prin discursuri şi talk-show-uri. Am coborât după patru staţii care, adunate, nu înseamnă o distanţă mare, dar cele câteva minute au fost suficiente pentru reactivarea gustului amar pe care ţi-l furnizează conştien­ tizarea falsităţii, prefăcătoriei şi ipocriziei unor semeni. Vrem să jucăm rolul bunilor creştini, dar refu­ zăm să lepădăm straiele vanităţilor, orgoliilor, să ne debarasăm de biciuşca răutăţilor. Declarativ, suntem empatici, dar incapabili de a duce la bun sfârşit un exerciţiu de onestitate lăuntrică, în urma căruia să ne inventariem corect sentimentele. E simplu: seara, înainte de culcare, îţi fixezi privirea în tavan şi într-o comă indusă de sinceritate încerci să fii corect cu tine, să faci o analiză despuiată de orgolii a celor pe care le-ai spus, le-ai gândit sau le-ai făcut. Abia atunci când îţi vei conştientiza şi asuma şi derapajele, vei putea spune că ai răspuns întrucâtva îndemnului de a fi mai bun. Nu e vreo încercare istovitoare, ci doar o salubrizare morală, ca o curăţenie de Sărbători, pe care o facem în casă, pentru a ne încânta ochii. Poate n-ar fi rău să ne încântăm şi sufletul, bineînţeles dacă putem şi dacă ne e sete de o astfel de încântare. Episodul din autobuz e multiplicat - din păcate - la scară largă în societatea românească, asfixiată de ipocrizie, vanităţi şi tentative de furt al propriei căciuli. Nu e de ajuns să îmbraci de două ori pe an nişte săraci pentru a trece în ochii celorlalţi drept bun samaritean şi milostiv incurabil, dacă între aceste prestaţii teatrale ignori tot ceea ce are legătură cu adevăratele valori umane: bunătate, toleranţă, empatie, autoevaluare sinceră, generozitate. Societatea în care trăim evoluează, involuează, în funcţie de ceea ce e, ceea ce gân­ deşte, transmite şi face fiecare dintre noi. Până când episoade precum cel din autobuz ne umplu existenţa, n-avem motive să nădăjduim la vreo însănătoşire.

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

brukenthal

Targul de Craciun Selimbar

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia