logo
Parlamentarii ţării „ştie” ce-i efortul, atunci când panarama o „împleteşte” ei cu votul
Dragoş BAKO
578 vizualizari

 

În general, despre politicieni se spune că sunt practicanţi, în sens figurat, ai celei mai vechi meserii din lume, că sunt puşi pe căpătuială, cameleonici, schimbători precum vremea de la tropice, demagogi şi câte şi mai câte. Mulţi dintre ei posedă însă şi o altă caracteristică, dovedindu-se de-a dreptul caraghioşi. Trăsătura e mai puţin băgată în seamă de mase, întrucât acestea s-au obişnuit să privească  cu furie şi seriozitate spre derapajele celor care ar trebui să-i reprezinte. Caraghioslâcul politicianului român se naşte din amestecul de ipocrizie, prostie şi lichelism din dotarea insului. În mod normal, ieşirile caraghioase ar trebui să ne amuze, însă orice surâs sau hohot ne costă; ne costă timp, bani, nervi, stare de bine, dusă pe apa sâmbetei. Ultimul an şi jumătate a fost mai bogat decât orice interval în oferta de momente ridicole, consumate într-o instituţie despre care se crede că e plămânul statului, Parlamentul. De la prestaţiile useriştilor, care confundă Parlamentul cu maidanul din curtea fabricii de împachetat fum, până la atitudinile unora ca Tomac (culmea, îl cheamă Tomac, nu tolomac) sau Bichineţ, circul parlamentar contemporan a coborât mult sub soileala consolidată ca reper pentru activitatea Legislativului, la începutul anilor 90. Săptămâna trecută, probabil ca să nu se plictisească manifestările imberbe ale useriştilor, Eugen Tomac s-a gândit ca ar putea părea pe cât de inteligent, pe atât de spiritual, dacă ar pulveriza în plen conţinutul unui spray, aşa, ca să joace şi el puţin în rolul de judecător al bulibăşelii din 10 august. Că pe unii aleşi atât îi duce capul, e o realitate asupra căreia poate interveni doar ştampila de vot, însă dansurile la bară ale unora dintre parlamentari duc principala instituţie a democraţiei româneşti mult prea aproape de atmosfera unui club de noapte de la periferie (de bordel, nu spunem nimic, pentru că traseismul politic e subiect tabu). Carevasăzică, acţiunile caraghioase ale unor rătăciţi în demnităţi publice colorează ştiri, emisiuni de divertisment politic, dar scămoşează şi mai mult ţinuta pe care ar trebui să o aibă o instituţie etalon. Într-o ţară cu scaun la cap şi legi cu caninii dezvoltaţi, nu cu dinţi de lapte, agitarea tubului de spray din mâna lui Tomac s-ar fi lăsat cu o evacuare a celui ce se inspiră poate prea mult din atmosfera Dumei de stat. În fond, ce aşteptări poţi avea de la unul căruia i-a fost mentor Traian Băsescu. Am înţeles, de la el nu putem avea aşteptări (de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere), dar auzisem ceva despre nişte reguli puse la fezandat, reguli prin care golănia parlamentară s-ar putea pune la colţ, cu acte în regulă. Povestea a trecut aşa, ca o boare, risipindu-se în vâltoarea altor evenimente, îndelung belite prin studiourile televiziunilor. Dacă aceasta este noua generaţie de politicieni, în care unii îşi pun nădejdea, dacă aşa se face opoziţie, cu atitudini de adolescenţi teribilişti, cu lozinci fără substanţă, regurgitate din puţul unei gândiri reducţioniste, vom ajunge să-i regretăm pe nea Nelu, Hrebe, Roman, Cataramă sau, Doamne fereşte!, chiar pe tătucul Băse.





comentarii
1 comentarii

Sa nu uitam sa adaugam in lista dvs. si personaje gen Catalin Radulescu sau Serban Nicolae. Si ei ne-au fericit cu destule prestatii publice. Si lista poate fi mult mai lunga, celelalte partide sunt si ele pepiniere de astfel de performeri. Ar fi fain sa final de an sa faceti o retrospectiva a perlelor de comportament ale alesilor
...
18.09.2018 13:08
Din aceeasi categorie
sevis

brukenthal

Targul de Craciun Selimbar

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia