Păducel, extremă urgenţă!

Zilele trecute am avut ocazia să mă mai simt o dată cetăţean al unei ţări cu abateri grave de la normalitate. Vorbeam cu cineva venit din Canada despre respectul acordat acolo medicilor, profesorilor şi poliţiştilor şi - de ce să nu recunosc? - mi-au trecut prin minte nişte gânduri şi aprecieri nu tocmai estetice la adresa patriei mumă. La vreo două zile de la discuţia cu pricina mi-a fost dat să văd cum, la un spital din Brăila, angajaţii care-şi cereau drepturile salariale erau trataţi cu nişte gaze lacrimogene. Cireaşa de pe tort a aterizat spre seară, când am aflat că domnul consilier prezidenţial Cătălin Avramescu preferă să se trateze cu ceaiuri, neavând încredere în medicii din România. Să-i dea Dumnezeu sănătate, să n-aibă nevoie de mai mult decât un ceai de păducel, dar ce te faci, că mai sunt mulţi români care se încăpăţânează să facă apendicită, ulcer, pietre la rinichi şi alte alea? În aceste cazuri homeopatia domnului consilier, şef al cancelariei Preşedinţiei României, păleşte. E adevărat, nişte experienţe neplăcute acumulate în spitalele româneşti te determină să priveşti cu alţi ochi către plafar, dar când neîncrederea se pogoară de la un asemenea nivel, omul de rând ce aşteptări mai poate avea? Când şeful statului şi consilierul său de încredere spală pe jos cu medicii şi asistentele din sistemul de stat, tu, cetăţean ascultător îţi pierzi şi fărâma aia de încredere pe care o mai aveai în cei care poartă halate albe. De ce o fi planând neîncrederea asupra acestui sistem, nu ştiu dacă s-au întrebat domnul preşedinte sau domnul Avramescu, dar faptul că Sănătatea a fost mereu tratată cu spatele, pusă la "şi altele" ar putea fi un răspuns. Cel pe care domnul Avramescu îl consiliază cu multă râvnă şi dăruire spunea acum câteva săptămâni că cei cărora nu le convin salariile, adică medicii şi profesorii sunt liberi să plece din ţară. Dacă azi se mai găseşte câte-un medic priceput, odată urmat acest sfat demn de un tătuc vitreg am putea să ne aşezăm alături de statele în care se moare din afecţiuni banale, floare la ureche de tratat în spitalele din ţările civilizate. Ştiu, realitatea nu e nici pe departe una liniştitoare, dar, când în absenţa unor măsuri sănătoase de redresare a sistemului sanitar vine neica Avramescu şi dă cu mucozităţile în fasole, cred că blazonul lui de consilier a cam intrat la apă, ca de altfel şi încrederea românului în bisturiul autohton. Am uneori impresia că oamenii ăştia sunt într-un război deschis cu medicii, profesorii sau funcţionarii publici, cu pensionarii şi cu ceilalţi concetăţeni dezmierdaţi cu titlul onorific de "cancer al societăţii". N-am înţeles care e cauza. Cerţi un sistem atunci când ai oferit ceva, când l-ai tratat cu respect, când ai investit în el, iar rezultatele se lasă aşteptate, nu când an de an tratezi acel sistem cu cel mai umilitor dispreţ. Domnul Avramescu să aibă aşteptări atunci când medicii români vor fi trataţi nu cu mult respect, ci măcar firesc..