Dacă odinioară ziua de naştere, o întâlnire importantă, un examen, un spectacol transformau o zi obişnuită într-una deosebită, trăită la intensitate crescută, azi fiecare oră poate fi percepută ca o destrăbălare cu adrenalină. Cum orice zi începe cu „răsfoirea” site-urilor de ştiri ori cu privitul jurnalelor matinale, poţi avea de la primele ore sentimentul că vei trăi o zi mare, în care însemnătatea dă pe afară. Când te uiţi peste titluri afli că azi e ziua decisivă pentru X, că Guvernul va face un anunţ crucial, că Parlamentul ar putea provoca un cutremur, că tot azi în laboratoarele conspiratorilor va da în clocot un plan ultrasecret, pe care site-ul sau postul de televiziune îl va dezvălui în scurt timp. „Scurt timp” poate însemna câteva ore în care cei ce nu s-au fript încă cu ciorbele balivernelor deghizate în ştiri răsunătoare se perpelesc la focul curiozităţii. Presa din ziua de azi seamănă tot mai mult cu un joc de strategie tâmpit, unde nişte şperţari îţi vând titluri, ce te duc cu zăhărelul în zone unde constaţi că veştile mult aşteptate sunt nişte banale fâsuri. Mulţi dintre români sunt captivi într-o nesfârşită încordare, trăind în salturi făcute de la o balivernă mediatică la un fake-news. Dacă ai da crezare amăgitoarelor conţinuturi, ai avea sentimentul fals că fiecare zi din viaţa ta e una istorică (şi isterică), încărcată de greutatea cotiturilor ce afectează vital societatea. Fiecare zi e crucială pentru marii oameni de stat, dar şi pentru alde Borcea şi tot neamul piţipoancelor şi piţiponcilor ce fată ştiri cu duhoare de can-can. De luni până luni se decide soarta cuiva, explodează planuri, pe care nici măcar cei cărora le sunt atribuite nu le-au amuşinat vreodată. Încordarea a ajuns un fel de respiraţie, iar tu, purtătorul de riduri permanente pe frunte faci naveta între exaltare şi dezamăgire, abandonându-te în această maşină de spălat creiere numită presă de tip nou. Sunt posturi de televiziune care te ţin în faţa ecranului, promiţându-ţi din oră în oră dezvăluiri şocante, ce se dovedesc doar nişte lături reîncălzite, nade pe care nici peştişorii naivi n-ar trebui să le mai bage în seamă. Cu unele excepţii, presa din ziua de azi se îndepărtează de funcţiile clasice, de informare şi de educare. Se scrie, se vorbeşte şi se ţipă mult, se nasc adevăruri de studio cu malformaţii înspăimântătoare şi, la fel de grav, se comunică într-o limbă ce seamănă tot mai puţin cu româna. În fond, dacă dezinformezi, trunchiezi, fracturezi logica, ce mai contează că o faci într-o limbă stâlcită, prin cuvinte cărora le schimbi sensul şi pronunţia, că faci prăpăd printre articolele posesiv-genitivale sau că maltratezi timpanele cu dezacorduri? Televiziunile şi site-urile sunt bolurile din care mulţi îşi hrănesc necontenit încrâncenarea, încordarea şi sila. O hrană otrăvită, plină de E-uri, savurată cu inconştienţă.