logo
Or fi mai bune urzicile olandeze decât cele româneşti?
Dragoş BAKO
434 vizualizari

Unii îşi mai închipuie că orice urecheală executată de oficiali europeni de la Bruxelles sau Strasbourg e întruparea unui act legitim şi, indiscutabil, corect. La fel, aceleiaşi categorii i se pare normal ca reprezentanţi ai statului român să meargă cu jalba în proţap pe la înaltele porţi europene să se smiorcăie, denigrându-şi ţara, adversarii politici şi implicit pe susţinătorii acestora, adică o parte, mai mică sau mai mare din electorat. Ceea ce uită cei ce iau lumină de la izvorul de dojană europeană este că ocara vine tot de la nişte politicieni, e drept proveniţi din ţări mai aşezate şi cu patimile ceva mai acoperite de costumaţii aparente ale democraţiei şi toleranţei. Să nu uităm că parlamentarii europeni fac şi ei parte din familii politice, fiecare dintre acestea, indiferent că vorbim de populari europeni, socialişti sau verzi, respectă anumite linii trasate clar. De unde se va informa un popular european ori un socialist din Parlamentul European în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în 10 august la Bucureşti? De la reprezentanţii taberei soră din România şi de la unităţile media care, nu e un secret pentru nimeni, tratează orice eveniment/situaţie cu accent politic în funcţie de interes şi directivele de fundal. Să ne imaginăm situaţia inversă: într-o ţară europeană, cu un guvern liberal, socialiştii organizează mişcări de stradă soldate cu violenţă, mişcări curmate de forţele de ordine. Cum vor comenta politicienii de la noi? Păi, liberalii vor spune că acel guvern nu a făcut altceva decât să apere ordinea publică, iar social-democraţii vor reclama intervenţia brutală a militarilor. Aşa se întâmplă şi în Europa, acolo unde politichia e tot o curvăsăraie, doar că ambalajul o recomandă ca fiind o îndeletnicire ceva mai spălată. Interesul de gaşcă politică şi modelarea realităţii în funcţie de nevoile de moment sunt realităţi care nu umblă dezmăţate doar pe drumurile româneşti, ci şi pe autostrăzile europene. De ce ar trebui să credităm spusele unui politician european, vizibil părtinitor (şi aici ne referim la toţi, indiferent că reprezintă aşa-zisa stângă sau aşa-zisă dreaptă)? A pătruns în fiinţa noastră, până la prăsele, acel automatism găunos de a ne ruşina ori de câte ori un oficial european ne dojeneşte pe ton certăreţ, ca un profesor de oraş care îl umileşte pe elevul venit de la ţară, în şcoala din urbe. Fără îndoială, nu suntem lipsiţi de defecte, comitem prostii într-o veselie, dar nu înseamnă că vreun cavaler troglodit, ascuns în armura de oficial european, are dreptul să ne umilească, să ne ameninţe, să ne trateze ca pe nişte sărăcani de la marginea cartierului. Cei care invocă demnitatea, patriotismul, fie că sunt politicieni, jurnalişti sau susţinători înverşunaţi ai vreunei tabere politice, ar trebui să-şi activeze circuitele discernământului (dacă le au), să ţină cont de asemănările de fond dintre politicianul român şi cel european, căci altfel şi demnitatea şi patriotismul se transformă în teme ce servesc ipocrizia şi o mână de interese meschine, conectate la avantaje imediate sau pe termen mediu





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia