Nu–i bag vină lui Traian Băsescu!

Cei care mă cunosc ştiu că sunt destul de slobod la gură şi că nu mi se face pielea de găină la auzul unor expresii nu tocmai salubre. Acestea fiind spuse, vă daţi seama că nu m-au făcut niciodată să roşesc derapajele verbale ale celor ce ne-au păstorit de la Cotroceni, din 1990 încoace. Nici "Măi animalule", "golanii din Piaţa Universităţii", "Muie, ţi-am zis!?!", "ţigancă împuţită", "păsărică", nici măcar recenta ameninţare prezidenţială "Vezi, că ne luăm de ciuf!" n-au reuşit să mă mişte în vreun fel. Eram obişnuit, sunt conştient că fac parte dintr-un popor care tolerează şi chiar agreează asemenea tratamente verbale. Când se derula scandalul legat de presupusa palmă dată de Traian Băsescu unui copil, la Ploieşti, în 2004, nu m-a intrigat atât gestul în sine, cât reacţia multor oameni simpli la judecată: "Lasă, că pe copil mai trebuie să-l atingi. Ce dacă i-a dat una? Bine i-a făcut!". Aceeaşi poveste se repetă şi în cazul altei presupuse palme, de această dată administrată drept corecţie - pare-se - de către fratele preşedintelui, domnul Mircea: "Lasă, că n-a omorât-o pe aia!". "Aia" era, după cum bănuiţi, o femeie, dar nu trăim într-o perioadă în care cavalerismul face mai mult decât o ceapă degerată. De ce ne-ar surprinde asemenea manifestări, de vreme ce dintotdeauna ne-au plăcut candidaţii "populari", "de-ai noştri, din popor", am tânjit după contopirea puterilor statului cu norodul, după trasul de şireturi. Cine este mai vinovat? Preşedintele, care a ameninţat cu luatul de ciuf sau cel ameninţat, pe care tremurau chiloţii mai ceva decât la o febră de 40 de grade însoţită de cumplite frisoane şi care nu mai putea îngăima decât "Da, am înţeles. Vă aşteptăm"? Normal ar fi fost ca acel om, ghiocel, plantă, ce-o fi, să-i fi spus viteazului cu nume de împărat: "Nu vă supăraţi, dar nu intră în atribuţiile dumneavoastră să mă luaţi de ciuf. În plus, vorbind la persoana întâi plural, cred că pornesc cu un handicap, deoarece dumneavoastră nu aveţi ciuf, deci, nu aş avea de ce să vă apuc!". Nu bag mâna în foc, că preşedintele nu i-ar fi indicat, în stilu-i şmecheresc de bătrân lup de mare, un ciuf de rezervă. Revin: cine e vinovat? Traian Băsescu sau cel cu ciuful ameninţat? Fără doar şi poate, ultimul şi ceilalţi, care împărtăşesc acelaşi tip de reacţie. Aţi văzut vreodată pe cineva atrăgându-i atenţia vreunui demnitar că vorbeşte la pertu fără acordul bilateral al părţilor? Nu. Aţi văzut vreo reacţie care să facă trimitere la utilizarea normelor de comportament civilizat de către cei care au avut parte de mitocănii directe sau cu perdea? Nu. Atunci? De ce am avea pretenţia ca politicienii, preşedinţii, fraţii preşedinţilor, şoferii lor, cumnaţii şoferilor lor să se poarte ca nişte gentlemani? Nu cumva primim ceea ce place majorităţii? Când cineva vă ia la pertu fără să vă ceară acordul şi vede că nu reacţionaţi, continuă. După care, probabil, vă va lua şi peste picior. Omul încearcă şi, văzând că-i merge, continuă. Se orientează repede, la faţa locului. Cineva spunea că fiecare popor îşi merită conducătorii şi viceversa. Mare dreptate avea..