Nici "tonomatele" nu mai sunt ce–au fost

Ne-a zburlit de tot Vântu în weekend-ul ăsta pe la ştiri, emisiuni de dezbateri, la radio, prin ziare, la piaţă, în parc, la plimbare. Nici în cele mai frumoase vise nu cred c-a îndrăznit Vântu să spere că numele său îşi va trage sufletul pe buzele atâtor români. Dimineaţa Vântu, la prânz Vântu, seara Vântu! Cât să mai reziste şi coafura răbdării de la atâta vânt? Peste noapte, omul de afaceri a devenit în ochii multora, o victimă. În ai mei nu, pentru că nu sunt atât de naiv încât să-l plâng pe unul ca el. Fără îndoială, S.O.V nu e nici uşă de biserică, nici vreun candidat cu şansă spre a fi canonizat. Dacă e ceva de plâns, este halul în care se face justiţie în România şi felul în care se abate atenţia de la adevăratele belele. N-am înţeles exact cine mai judecă în ţara asta după ce văzusem că au apărut stenogramele la televizor şi în ziare, înainte ca judecătorul să se pronunţe pentru rămânerea în arest a patronului Realitatea TV? La fel, n-am înţeles nici de ce o percheziţie obişnuită se face cu mascaţi şi cu armele la vedere? Spun că n-am înţeles, în condiţiile în care mă raportez la regulile dintr-un stat de drept. Dacă mă raportez la practicile româneşti, la arestările televizate, anchetele publice şi măiestria diversiunii, voi înţelege degrabă de ce alde Becali, Solomon, Vântu, Patriciu şi alţii sunt arestaţi cu armate de cameramani: să se creeze impresia unui stat puternic, dominat de o justiţie neiertătoare şi, mai important, să se arate nişte cartonaşe galbene, precum şi direcţia dincotro bate vântul. Sau Vântul. Cred că mult mai mult decât soarta lui Vântu ar trebui să ne preocupe propria noastră soartă, faptul că preşedintele Băsescu a vorbit despre posibilitatea angajării unui nou împrumut la FMI. Pe Vântu nu cred că îl interesează că bugetarii ar putea primi salarii şi mai mici decât cele intrate la apă, că formele de ajutor social vor fi tăiate, că mulţi români o vor duce din ce în ce mai nasol. Ei bine, pe român îl interesează în schimb fiecare clipă de arest a lui Vântu. De aici s-ar putea trage mai multe concluzii: că suntem un popor foarte uşor de manipulat, că nu pricepem nimic din mecanismul economic primar, că ne hrănim cu falsele decepţii ale marilor duşmani de carton şamd. Şi încă ceva: fără nicio supărare, şi ai lui Vântu, şi ăilalţi, ai lui Voiculescu, sunt mari fraieri. De ce? Pentru că sunt primii manipulaţi, au muşcat momeala şi au abandonat subiectele reale. Ha, ha, ha. Zic primii manipulaţi şi, totodată, primii manipulatori. Mă rog, Realitatea îşi apără stăpânul, dar Antena 3? Păi, domnule preşedinte, ăştia nu-s ai mogulilor, ăştia-s ai matale: odată ai pocnit din degete, le-ai arătat osul şi s-au şi repezit la el, lăsându-te să-ţi vezi liniştit de trebuşoare. Doamne, Doamne, nici "tonomatele" nu mai sunt ce-au fost! Un "tonomat" adevărat, un pitbull de la mama lui, nu lăsa din dinţi subiectul presupusului acord din octombrie cu "filantropii" de la FMI. Păi ce pretenţioi să mai ai de la manipulaţi, când nici manipulatorii nu-s mai breji? Parol!.