Ne simţim, ne simţiţi

Despre modul în care premierul Emil Boc a dialogat cu protestatarii care se strânseseră vineri sub ferestrele biroului său de la Guvern, am vorbit a doua zi, când povestea era încă proaspătă. Unii ar spune că povestea s-a întărit puţin de vineri până azi, dar, având în vedere că s-au anunţat pentru această săptămână alte manifestaţii, prospeţimea se poate reactiva. Mai mult, ieri dimineaţă am auzit ceva pentru care prefer să nu bag mâna în foc: cică s-ar fi înregistrat pe camerele de filmat o propoziţie rostită de primul ministru, în mijlocul manifestanţilor: "Din cauza ăstora n-am fost eu să mănânc". Spun că prefer să nu bag mâna în foc deoarece nu vreau să cred că soarta acestei ţări este în mâinile unui individ pentru care respectarea orelor de masă este mult mai importantă decât problemele celor care sar deseori peste mese. În plus, dacă n-am auzit cu urechile mele, mi-e puţin mai greu să cred. Totuşi, în cazul în care observaţia izvorâtă din mintea domnului Boc, via cavitatea bucală are puncte comune cu realitatea, domnia sa ar trebui să se reorienteze în ceea ce priveşte temporara sa funcţie. Că la întrebările nemulţumiţilor Emil Boc invoca salariile şi pensiile nesimţite cu toate că răspunsurile aşteptate de la el nu aveau nici în clin, nici în mânecă cu asta, e jenant. Ipotetica afirmaţie însă, e de-a dreptul grotească. Ne întoarcem puţin la răspunsurile jenante: trebuie oare să înghiţim gogoşi umplute cu dulceaţă de salarii şi pensii nesimţite pe post de explicaţie primită la întrebarea "De ce să strângem cureaua mai mult decât ne permite abdomenul?". Adică tot răul din ţara asta, toate trântele economice, toate bubele sociale se datorează pensiilor şi salariilor nesimţite? A, să nu-i uităm pe Patriciu, Vântu şi Voiculescu. Şi ei poartă o mare parte din vină. Din care vină? Ei, aş! O vină, acolo, care vrem noi. E de-a dreptul ridicol ca la majoritatea doleanţelor neamului, ţapul ispăşitor să fie pensionarul sau salariatul cu venituri botezate "nesimţite". Păi cum devine chestiunea domnu Boc? Matale eşti pus acolo să ne repeţi la nesfârşit că noi o ducem prost din cauza câtorva bugetari şi foşti bugetari de lux sau să găseşti soluţii pentru a ne ajuta să trăim bine, după cum ne ura (în sensul de "dorea") electoral domnul preşedinte? Sau să ne arăţi cât eşti de patriot când te plimbi cu Loganul pe autostrada aruncătură de băţ Turda - Gilău? Să ne arăţi ce vrednic cosaş eşti? Nu. Matale eşti pus acolo - teoretic - pentru a găsi soluţii care să ne scoată pe noi din treaba aceea maronie în care am fost vârâţi până-n gât. Dacă e să ne uităm la venituri nesimţite, putem arunca o privire în ograda câtorva ministere sau regii publice, pline de clienţi politici răsplătiţi boiereşte pentru prestaţiile din campaniile electorale, la prime babane sau la zecile de consilieri şamd. Ei bine, nesimţirea e şi ea supusă relativităţii. Dacă afirmaţia despre care vorbeam e într-adevăr reală, atunci domnul Boc chiar are o problemă în a defini nesimţirea; ca noţiune sau platformă - program..