logo
Ne place sau nu, asta-i piesa!
Dragoş BAKO
849 vizualizari

E bine să nu ai simpatii politice pentru că, astfel, poţi privi cu detaşare şi mai multă obiectivitate spre căţărările şi alunecările executate de alpiniştii partidelor. Când ai oareşce afinităţi pentru un partid sau altul, rişti să devii subiectiv şi poţi ajunge până la sfidarea logicii şi a evidenţelor, te poţi îmbăta cu apa rece a balivernelor servite pe post de coniac fin. Una dintre reacţiile absurde ce au prins a se zbengui, după alegeri, în spaţiul public este consternarea legată de manifestările de autoritate ale lui Liviu Dragnea. Ori de câte ori un partid câştigă nişte alegeri, fireşte, îşi impune oameni în care liderii au încredere. Premierii propuşi sunt oameni loiali partidului, miniştrii la fel. Aşa s-a întâmplat de fiecare dată când un partid a câştigat bătălia electorală cu un scor mare. Credea cineva că, după un asemenea rezultat, alcătuirea Executivului se va face cu strigare, ca la piaţă: "Cine mai doreşte, cine mai pofteşte?!"? Democraţia este, în linii mari, un concept utopic, iar când vine vorba despre aplicarea regulilor democratice, cu largheţe, într-un partid mare, să avem pardon, nu ţine. Liviu Dragnea se comportă autoritar pentru că vrea să transmită ideea că ţine în mână un partid disciplinat. În majoritatea şefilor de partid zace un spirit autoritar, diferă doar modul în care reuşeşte fiecare să îşi camufleze micile porniri dictatoriale. Asta e realitatea şi, ne place sau nu, poveştile  despre democraţia dintr-un partid sunt vorbe goale, bune de sucit minţile naivilor. Şi mai e ceva: Dragnea emană imaginea unei mâini forte, simţind că românii, sătui de episoade haotice, sunt dispuşi să încline către o atitudine de forţă. E posibil ca pe şeful PSD eticheta "dictator" pe care i-au aplicat-o adversarii să-l măgulească, nicidecum să-l irite. Istoria ne-a demonstrat că, în politică, democraţia şi duhul blândeţii sunt nepotrivite. Emil Constantinescu, altfel un om decent, de bun simţ, este exemplul viu ce susţine afirmaţia anterioară. Fireşte, realitatea nu e întotdeauna situaţia corectă, ideală, dar are cusurul ăsta: e realitatea şi trebuie să o luăm ca atare. Disciplină de partid a existat la PSD şi pe vremea lui Năstase, la PDL pe vremea lui Băsescu. Ce s-a întâmplat când ostaşii nu au mai fost ţinuţi din scurt? S-au pierdut alegerile, oştenii s-au risipit pe la alte armate şamd. Ştiu, sună straniu, ca o recunoaştere a beneficiilor aduse de exercitarea autorităţii, însă, făcând un exerciţiu de sinceritate lăuntrică, veţi constata că lucrurile stau astfel. Ce ar însemna ca, în societate, fiecare să facă ce îl taie capul? Azi s-ar trezi unii să spună că nu vor să mai plătească impozite, mâine alţii ar refuza să-şi cumpere bilet de autobuz, poimâine s-ar gândi că ar fi mai bine să organizeze o lovitură de stat şamd. Asta înseamnă haos, iar haosul e opusul progresului. La fel se întâmplă şi în partidele politice. Ce au însemnat PNŢCD, PRM şi, mai nou, PNL, fără o mână forte? Nişte formaţiuni care şi-au pierdut vigoarea. Nu vrem să scuzăm atitudinea - pe alocuri - dură a liderului PSD, încercăm doar să cântărim lucrurile realist, în afara himerelor şi basmelor cu feţi frumoşi democraţi. Că Dragnea şi-ar putea cosmetiza atitudinea, e o altă poveste, pe care o vom aborda cu altă ocazie.



loading...
comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie


SBZ

Filarmonica Sibiu

Eurotrip Rekze
Fundatia APT
APM

Biteco