Momentan, poporul român se află în afara reţelei. Vă rugăm reveniţi!

Remaniere să fie sau depunerea mandatului? Remaniere, Măria Ta. Bine, aşa să-i rămână numele. După discuţii îndelungate, am aflat, în sfârşit, în miez de noapte, că Guvernul Boc IV va fi remaniat, ceea ce stabilisem că e doar un nor de praf aruncat în ochii electoratului posesor de naivitate. Trecem peste sugestia depunerii mandatului venită dinspre aripa Udrea - Anastase - Voinescu, peste zvonurile şi interpretările scoase la înaintare de "surse" şi ajungem la obişnuitele înregistrări ale şedinţelor secrete, oferite presei de binevoitori care nu fac de altfel nimic fără un scop precis. Şi ce spun înregistrările întâlnirii de taină? Păi ne aduc la porţile urechilor păreri diferite, ale doamnei Anastase, domnilor Oltean, Voinescu şi alţii. S-a vorbit despre pierderea puterii, despre şansa de a rămâne la guvernare, despre pericolul moţiunii de cenzură anunţată de PSD. Persoana întâi plural deţine exclusivitatea: NOI. Ce facem "noi" dacă pierdem puterea, "noi" suntem în pericol să nu mai fim la guvernare, "noi" ne prăbuşim în sondaje etc. Noi, noi şi iar noi. Dar ei? Adică tot noi, dar ăştia de dincoace de uşă, vreo douăzeci de milioane. Pot înţelege că un grup e preocupat în primul rând de propria soartă, nu sunt nici ipocrit, nici visător să am credinţa că nişte oameni se bat pe funcţii pentru binele poporului. Nu cred că cei de la PNL, PSD sau PC nu gândesc pe coordonatele interesului personal şi de grup, dar să fi auzit măcar aşa, de sămânţă, ceva şi despre administraţi. Măcar doamna Udrea, măcar domnul Videanu, să ne fi pomenit în fugă, între două previziuni, una optimistă, alta sumbră. Singurul personaj care s-a referit  în ziua hotărâtoare de miercuri la popor a fost tot domnul preşedinte, care ne-a spus că în 2011 ar mai trebui tăiate nişte cheltuieli sociale. Care or fi alea, nu se ştie. Poate subvenţii, poate ajutoare sociale, poate tot. Vasăzică e singurul care ne mai bagă în seamă. Restul? Ori sunt prea prinşi cu jocul de-a remanierea, ori au uitat de noi. N-am văzut politicieni din rasa mioritică preocupaţi în esenţă de faptul că nu există autostrăzi, că s-a ajuns la fundul sacului prin casele românilor, că majoritatea aducătorilor de voturi trăiesc sub limita decenţei, ci doar oameni politici care invocă ciclic aceste probleme, la ceas de campanie electorală. Asta-i politica, orice culoare ar avea, a emite pretenţii mari e vecinătate cu naivitatea. O ştim, o simţim, e o boală fără leac. Să ne bucure sinceritatea acestor oameni? Ştiau că înregistrările vor ajunge la urechile publicului şi n-au precupeţit, nici măcar de dragul impresiei artistice, niciun efort să pară câtuşi de puţin preocupaţi de soarta ţării, nu doar de propriul destin politic şi material. Mă rog, ordinea e inversă. O fi sinceritate sau o sfidare fără perdea, fără diplomaţie. De fapt, în astfel de vremuri, cine mai are vreme şi chef de diplomaţie?.