logo
Mobilierul vechi din insula grecească şi fiţele noi de Mamaia
Dragoş BAKO
944 vizualizari

Din fericire, mai sunt în Grecia insule neatinse de frenezia comercială, locuri splendide, în care se aud doar concertul cicadelor (un fel de greieri pe care îi auzi peste tot), valurile ce lovesc ţărmul, nicidecum hardughii sub formă de boxe ce ameninţă cu cohorte de decibeli o banală atmosferă liniştită, în care s-ar putea înţelege om cu persoană. Pentru cei ce nu ţin morţiş să fie orbiţi de reflectoarele colorate şi asurziţi de sunete înspăimântătoare, ce nu au nimic în comun cu muzica, revărsate din cluburi ori discoteci în aer liber, astfel de insule mărginite de ape turcoaz şi acoperite de păduri de pin, livezi de măslini sau fistic sunt un refugiu unde ai posibilitatea să te întâlneşti cu tine însuţi. Dacă suferi de dependenţă de lux, fiţe ori shopping compulsiv nu e recomandat să baţi uscatul şi marea până într-un astfel de loc. Şi totuşi, te poţi simţi bine şi în absenţa hotelurilor din sticlă, cu băi de dimensiunea unei sufragerii, cu ospătari roboţei, transformaţi în umbra ta şi a capriciilor tale. O terasă simplă, cu două scaune, o măsuţă şi marea la douăzeci de paşi face – cred eu – mai mult decât lifturile, podelele şi pereţii din sticlă ai vreunui mastodont de cinci stele. De aici poate porni o mică discuţie despre turism, mai exact despre cum poţi face turism fără să investeşti PIB-ul unui stat cu nivel economic mediu. Îmi spunea proprietarul hotelului la care am stat (o construcţie cu trei niveluri, nu foarte mare, cu mobilier mai vechi, baterii din anii 90, dar curat şi primitor, având peste drum o terasă înfiptă în buza mării) că are şi clienţi care vin de 20 de ani în aceeaşi formulă, în aceeaşi perioadă şi vor aceeaşi cameră. S-a creat între ei, în timp, o prietenie, şi-au dezvăluit reciproc felii de viaţă, depăşind acea relaţie comercială standard, în care cineva oferă nişte servicii, iar celălalt plăteşte. Inevitabil, gândul mi-a zburat către litoralul românesc, pestriţ, cu hoteluri falnice, răsărite lângă dughene insalubre, cu staţiunile în care aerul occidental încearcă să-l sugrume pe cel oriental şi invers, dar totul eşuează într-un peisaj contradictoriu, cât se poate de românesc. Probabil sunt foarte rare locurile de la noi în care oamenii pot reveni 20 de ani la rând, deoarece s-ar putea ca la anul ori peste doi sau trei ani un hotel care ţi-a plăcut să cadă pradă paraginii ce administrează o parte din litoralul Mării Negre de la noi. În plus, dacă e vorba să revii unde ai fost cazat anul acesta, s-ar putea ca lucrurile să stea cu totul şi cu totul altfel, în sensul că vei jura pe ce ai mai scump că nu vei mai face greşeala să te cazezi a doua oară în acelaşi loc. În aceste insule greceşti despre care vorbeam nu se face turism de 5 sau 10 ani, nu s-au făcut investiţii care să ruineze bugetul proprietarilor, ci totul s-a întâmplat simplu, responsabil, cu gândul la continuitate, la o afacere pe termen lung. Grecii, şi nu numai ei, au înţeles că turismul poate fi o sursă de venit pe viaţă şi că e o profesie pe care trebuie să o respecţi. Ai noştri îşi fixează termene mult mai scurte, ce se întind pe durata funcţionării unui tun, fie el şi de o vară. Până şi vecinii bulgari, cu nimic mai răsăriţi decât noi, au înţeles că turismul nu se poate face fără viziune şi fără o strategie pe termen lung, aşa că dacă aceste capitole nu sunt tocmai punctele lor tari, şi-au lăsat litoralul în grija unora care ştiu ce şi cum trebuie făcut.

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

zilele recoltei

UAJTS

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
circ
Licitatie publica

accentmedia