logo
Miroase de la o Poştă a ceva putred
Dragoş BAKO
1137 vizualizari

Privind către degringolada din ograda Companiei Naţionale Poşta Română, te întrebi dacă acest brand românesc se pregăteşte să-şi dea obştescul sfârşit din motive de habarnism managerial ori din dorinţa unora de a o duce de râpă. Există zeci, poate sute de reclamaţii venite din partea celor ce ar trebui să beneficieze de serviciile CN Poşta Română, oamenii plângându-se că nu primesc la timp ziarele la care sunt abonaţi, facturile, corespondenţa ş.a.m.d. Vorbim despre o avalanşă de nemulţumiri în municipiul Sibiu, căci despre problemele din mediul rural, din satele unde nu mai e picior de factor poştal de ani de zile, n-are rost să mai pomenim. Întrebaţi despre acest tratament găunos, aplicat clienţilor, reprezentanţii Poştei invocă lipsa de personal şi criza pretendenţilor la postul de poştaş. Nu e de mirare că sunt tot mai mulţi cei care pleacă din sistem şi foarte puţini doritori să se angajeze la CNPR, de vreme ce Compania îşi „răsfaţă” angajaţii cu salariul minim pe economie, adică în jur de 1200 de lei net. Cine se înhamă la munca deloc uşoară de factor poştal, pentru un salariu mizerabil? Care e filosofia managerială a conducerii CNPR şi cum cred cei proptiţi în fruntea Companiei că pot eficientiza acest brand, oferind o remuneraţie mai mică decât cea a unui ciurdar? Ceea ce par să nu priceapă jupânii din CN Poşta

Română este că beneficiarii aşa-ziselor servicii ale Companiei sunt clienţi de bună credinţă, nicidecum nişte sclavi ce pot fi trataţi cu flit. Şi ar mai trebui să înţeleagă aceiaşi luminaţi de pe capra acestei căruţe pornite pe drumul prăpastiei, că teoreticii beneficiari ai serviciilor la fel de teoretice plătesc pentru distribuţia ziarelor, facturilor, citaţiilor, scrisorilor etc. Plătesc nişte servicii pe care CNPR nu le prestează, dar pentru care încasează nişte bani. Bunăoară, pentru distribuţia ziarelor către abonaţi, Poşta Română primeşte o anumită sumă, că doar nu vă închipuiaţi că acest serviciu e prestat din mărinimie. Dacă din 5 zile abonatul primeşte ziarul doar într-o singură zi, se cheamă că Poşta Română a încasat banii pentru restul de patru zile degeaba. Ar fi ăsta un motiv de plângere la OPC sau, mai mult, de formulare a unei cereri de plată a daunelor materiale, în instanţă? Ohohoho, şi încă cum! Ceea ce se întâmplă azi cu una dintre cele mai vechi companii româneşti, beneficiara unei infrastructuri de care nu se bucură prea multe surate din economie, te împinge către bănuieli ce oscilează între acuzaţii de prostie sau ticăloşie premeditată. E absurd să susţii că vrei să revigorezi o companie, pe de o parte oferindu-le angajaţilor salarii de mizerie, iar pe de altă parte tratându-ţi clienţii cu flegma sictirului făţiş. Cum se face că dintre atâţia patri(h)oţi ce se perpelesc de grija avuţiei naţionale, nimeni nu încalecă hotărât pe această problemă, nimeni nu pare deranjat că una dintre marile companii autohtone, care ar putea fi eficientizată, e lăsată să agonizeze sub privirile pasive ale unor neputincioşi din fire ori din interes? Probabil că se vor înălţa proteste de jale abia după ce Poşta îşi va fi dat ultima suflare ori la scurt timp după vreo „salvatoare” privatizare. Nu ne-ar mira, căci reţeta falimentării întru vânzare ulterioară e o practică oţelită în economia românească.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia