logo
spartan
Maneaua vâlceanului, şi pe placul sibianului
Dragoş BAKO
1892 vizualizari

Uneori natura rânduieşte lucrurile în aşa fel încât, dacă ar avea gură, ochii şi urechile i-ar spune „Mulţumim!”. Există două tipuri de oameni care merg să-şi petreacă timpul liber la poale de munte, pe dealuri, pe malul apei: unii sorb formele, culorile şi cântecele naturii, alţii se iau la trântă cu ea, biciuind-o cu apucăturile sălbatice ale neîmblânzitului cu statut de cetăţean. De Rusalii, am mers până pe Valea Ştezii, cu un dublu scop: să văd care e atmosfera în punctul principal al petrecerilor câmpeneşti şi să mă bucur de împărăţia verdelui, de sunetul apei ce curge grăbită, făcându-şi loc printre pietre. De cum am ajuns, m-a surprins puţin puzderia de oameni ieşiţi la grătar, dar mi-am spus că zilele libere şi căldura din oraş i-au mânat încoace. Adevărata lovitură am primit-o însă când am coborât din maşină şi m-a izbit, din două puncte cardinale, o întrecere de manele. Am început să urc pe malul apei, purtând greutatea unui sentiment neplăcut, alimentat la fiecare pas de ceea ce vedeam şi auzeam. Primele boxe din care se revărsau filosofii de viaţă, împărtăşite de manelişti, aparţineau unei maşini înmatriculate în Vâlcea. Lângă maşină, câţiva tineri încercau să poarte un dialog, elementele predominante fiind onomatopeele. Recunosc, nu-mi plac manelele, dar cred că în astfel de locuri omul vine să se recreeze şi nu trebuie „tamponat” cu niciun fel de muzică dată la volum maxim. La fel, nu cred că trebuie să avem un dinte împotriva cuiva pe criterii geografice, întrucât peste tot vom găsi deopotrivă oameni cu educaţie şlefuită sau buruienoasă. Las în urmă grupul care stăpânea sonor o bună parte din pajişte şi mă apropii de o maşină din care e reiterat „mitul duşmanului şi al frăţiorilor”. şi, ca să fie eliminate toate prejudecăţile şi ideile preconcepute, privind plăcuţa de înmatriculare constat că acest punct de revărsare manelistă e de origine sibiană. Am sentimentul că asist la un concurs între vâlceni şi sibieni, o încleştare a decibelilor şi a posesiei celor mai noi piese ale genului. Fiind un profan în acest domeniu, n-am reuşit să mă dumiresc în privinţa supremaţiei unuia dintre grupuri. Singura certitudine e aceea că pe o suprafaţă considerabilă, multe alte grupuri ascultau vrând-nevrând ceea ce „le plăcea la băieţii cu manele”. Nu e nici momentul, nici locul să reproduc fragmente din conversaţiile purtate la distanţă, pe care le auzeai fără să vrei, chiar dacă ţi-ai fi băgat degetele în urechi. Nu ştiu câţi dintre cei ce se nimeriseră prin preajmă gustau genul şi atmosfera creată de stăpânii ocazionali ai locului, dar am văzut câteva feţe ce trădau măcar dezaprobarea, dacă nu sila. Cei ce preferă manelele sau cei care mimează o toleranţă excesivă vor spune că e normal să se întâmple aşa, pentru că omul e liber să se distreze cum îi place, într-un spaţiu deschis. Să nu uităm că libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celuilalt, că nu reconstruim muzical Turnul Babel, că nu e nimeni obligat să-şi umple timpanele cu muzica pe care o ascult eu, chiar de-ar fi vorba de Beatles, Queen, Vivaldi sau Mozart. Există nişte reguli elementare de bună convieţuire, pe care le găseşti în abecedarul nescris al civilizaţiei.





comentarii
1 comentarii

Omul este și va rămâne cel mai spurcat animal.Ce satisfacție bolnavă or fi avut respectivii că ascultă toată lumea răcnetele lor.Mai grav este că au drept de vot și ne influențează și destinele.PTIU....
ROMÂN
18.06.2019 07:57
Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

sounds

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Covoare
turboclima
artmania
Licitatie publica

accentmedia