În orice lume s-ar afla, peste râuri şi punţi ce despart tărâmuri închipuite, vechii tovarăşi şi cea mai tovarăşă dintre tovarăşe pot răsufla a uşurare, căci în România festivismul ce le umplea sufletul de bucurie şi mintea de paranoia a înviat şi ţopăie ca un rege smintit. Vineri, la Piteşti, la „Simfonia Lalelelor”, defilările de altădată, când copiii erau duşi cu arcanul la manifestări de elogiere, au scos capul în lume, trezind din somn nostalgii ori stârnind revolte, mă rog, după facultăţi. Mintale. Mai mulţi copilaşi au fost pregătiţi şi aduşi să defileze în faţa a trei doamne, una mai Graţiela decât cealaltă. Este vorba de premierul Viorica Dăncilă, vicepremierul, ministru al Mediului, Graţiela Gavrilescu şi ministrul Internelor, Carmen Dan. Invitatele, în faţa cărora copilaşii au defilat costumaţi în culorile drapelului şi, mai mult, o fetiţă a fost îndemnată să îşi prezinte abilităţile de gimnastă, mai exact să stea în cap, au putut retrăi momente pe care nici măcar închipuirea lor nu le-ar fi putut crede în stare să renască, având astfel posibilitatea să se simtă, preţ de câteva minute, „savante de renume mondial”, „doctor academician” ş.a.m.d. N-am putea băga mâna în foc că paradele au fost pregătite exclusiv pentru invitatele guvernamentale, dar spectacolul de la Piteşti a avut, pe alocuri, alura serbărilor omagiale din vremurile în care pionierii trebuiau să bucure ochiul, urechea şi orgoliul întâilor tovarăşi. Doamnele de fier „forjat” ale Guvernului au răsplătit asistenţa cu discursuri rostite într-un limbaj de lemn de esenţă moale, la finalul cărora cei prezenţi au iscat furtuni de aplauze, probabil bucuroşi că supliciul ascultării se isprăvise. E greu de presupus ce s-o fi petrecut în sufletul tulpinilor bietelor lalele, sărbătorite la Piteşti, după ce au fost erbicidate cu atâta festivism, dar dacă ar fi avut guri în loc de petale, sigur ar fi înălţat rugăminţi de iertare. Întâmplarea de vineri ne-a arătat că România n-a reuşit să se debaraseze total de apucăturile călite într-un trecut în care ploconeala era religie de stat. Cu sau fără voia invitatelor de la Guvern, cu sau fără dorinţa lor de a fi omagiate la botul asfaltului, imaginea de ansamblu a manifestării a deşteptat amintiri cu acţiuni prosteşti, care au târât România în derizoriu, înainte de 1989. Dacă gustul lăsat de unele momente de la „Simfonia lalelelor” poate fi tratat cu zeamă de lămâie, turnată în salvatorul simţ al umorului, amestecul de dispreţ, servilism şi incompetenţă ce se prelinge zi de zi peste societatea românească e greu de combătut, chiar şi cu cel mai exersat haz, croşetat pe andreaua necazului. Ceea ce a urâţit vineri „Simfonia lalelelor” e „decât” confirmarea unei atitudini unanim găunoase, manifestate de cei care au impresia că au sorbit din cupa înţelepciunii absolute şi a domniei veşnice.