logo
Învăluiţi de spiritul pacifist, admirăm maşinăriile de luptă
Dragoş BAKO
442 vizualizari

„Deşteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte” în care te-azvârliră nu barbarii de tirani, ci paiaţele şi păpuşarii, care-ţi dau târcoale, întinzându-ţi pişcoturi trase în demagogie. Vorbim mult despre Marea Unire, în timp ce păianjeni şireţi ţes plasa micilor, dar multelor dezbinări. Spun unii că actul de la 1 Decembrie 1918 ar fi fost unul păgubos, că ne-ar fi stat mai bine neuniţi, uitând că unde-s mai mulţi puterea creşte şi că tot datorită acestui eveniment România este a şaptea ţară din Europa, ca mărime. Ne pregătim de sărbătorile prilejuite de Centenarul Unirii, dar Ioan cu Ion şi Muntean cu Munteanu îşi dau tot mai greu mâna, alegând, mai degrabă, să-şi dea peste mână unul altuia.  Paiaţele şi păpuşarii umblă mereu cu şurubelniţa la ei, slăbind piuliţele unităţii, iar mulţi dintre români trăiesc cu voluptate sentimentele contradictorii, animate de perfidele dezbinări. Ne detestăm cu patimă, punând la temelia pornirilor belicoase mize politice false, partizanate în care n-am avea ce căuta. Dând la o parte perdelele de fum, putem vedea că locul nostru nu e în niciuna dintre taberele şacalilor, ce mână în luptă figuranţii naivi. Aplaudăm mecanic discursurile şi evenimentele legate de Marea Unire, dar privim absent prin acest moment de răscruce al istoriei şi abia dacă îi percepem forma, căci de fond nici pomeneală. 1 Decembrie 1918 nu înseamnă doar reglementări administrativ teritoriale, ci presupune, în egală măsură, acea împăcare a lui Ioan cu Ion, despre care vorbeam. Numai că fiecare dintre ei crede că e superior celuilalt, că ar merita să trăiască mai bine şi că doar în vatra lui arde românismul adevărat. Nu-i vorbă, de boli asemănătoare suferă şi nemţii, francezii, italienii sau spaniolii, locuitorii din regiunile acestor ţări, dispreţuindu-i pe cei de-un neam cu ei. Aşa se întâmplă pe la toate casele mari, dar pe noi nu ne afectează că cei din nordul Italiei se uită chiorâş la calabrezi sau sicilieni, ci ne macină ura dintre ai noştri, dintre cei ce stau gard în gard ori la distanţă de câteva uliţe (asfaltate sau nu). Se va vorbi şi mai mult de acum înainte despre Unire şi, pe lângă discursurile sforăitoare, şablonarde, sigur vor exista şi glăsuiri inspirate din care oricine va putea extrage posibile leacuri pentru tratarea dihoniei semănate de cei care ştiu şi cred că un popor divizat e mai uşor de manipulat. Se va vorbi mult despre nevoia de unitate, despre efectele acestui deziderat, iar cine îşi va deschide nu doar urechile, ci şi mintea va putea înţelege că stârpirea urii e primul pas spre o viaţă mai bună. Vom fi mai puternici, mai bine fixaţi pe acest pământ şi mai respectaţi atunci când vom înţelege că toată povestea asta cu Marea Unire e mult mai mult decât un festivism la care participăm direct sau indirect, o dată pe an, că e mult mai mult decât un ospăţ public, cu iahnie de fasole şi vin fiert sau paradele militare în care, învăluiţi în spiritul pacifist, admirăm maşinăriile de luptă. La mulţi ani, lipsiţi de furtunile discordiei!



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica