Intreprinderea Agricolă de Stat Brukenthal

Nu m-am hotărât încă dacă trebuie să fiu optimist sau pesimist în ţara asta, dacă trebuie să fiu năpădit de speranţe de trai bun cum ne recomanda conaşul Robert Turcescu sau dacă, pur şi simplu ar trebui să suflu şi-n iaurt după câte grozăvenii "Made in Romania" mi-a fost dat să văd, să trăiesc.Când am citit despre faptul că Muzeul Naţional Brukenthal de la Sibiu ar putea fi tras pe linie moartă am fost tentat să spun: "Ei, lasă, că n-o fi chiar aşa"; numai că, mi-am amintit că la fel spusesem şi când s-a vorbit despre tăierile salariilor bugetarilor sau creşterea TVA. Aşadar, ne putem aştepta la orice, nu cred că se-ncurcă cineva de-un muzeu, cu atât mai mult cu cât am impresia că învăţământul, cultura şi sănătatea sunt domenii netrecute nici măcar la "etcetera". Umblă vorba că la Ministerul Culturii umblă nişte vorbe: să se taie în carne vie prin muzeele păstorite de Minister, să se reducă posturi gârlă şi să se taie jumătate din fondul de salarii. Şi mai umblă vorba că nişte parlamentari vor să depună un proiect prin care tot omul să aibă duminica acces gratuit la muzeele patriei. Ideea nu-i rea dacă ne gândim că românii merg din ce în ce mai puţin la muzee, dar n-ar fi rău ca cei de la Ministerul Culturii să se gândească şi la suplinirea veniturilor pierdute odată cu instituirea gratuităţii de duminică. Nu de alta, dar există pretenţii de autofinanţare şi la nivelul muzeelor. Or' din ce altceva să se autofinanţeze un muzeu dacă nu din vânzarea biletelor? Să se apuce acum cei de la Muzeul Brukenthal şi celelalte muzee deasupra cărora şade-un nor de furtună să semene cartofi pe care să-i vândă la piaţă pentru a face rost de bani? Cum ar suna I.A.S Brukenthal? Nasol, zic eu. Nu mă pricep la agricultură, dar cred că-i puţin târziu pentru a se mai face ceva în sensul ăsta. Să încerce atunci cu nişte sere? Nişte roşii, nişte ardei, ceva? Sau să se deschidă câte o discotecă în fiecare muzeu? Ba nu: cred că cel mai nimerit ar fi să se organizeze nişte concerte cu manelişti, că ar veni norodul, puhoi. Şi, între două vaiete, mai admiră omul şi-un exponat. Nu râdeţi, că noi glumim, dar România e o ţară plină de ciudăţenii şi confuzii. Muzeul Brukenthal e un punct de vizitat musai pe agenda celor mai mulţi dintre turişti. Sunt mulţi străini care vin special la Sibiu pentru acest muzeu. La Sibiu, în România, în "Land of choice" şi "Carpathian Garden". Nu contează, dacă se închide muzeul n-au decât curioşii să meargă să vadă piesele la expoziţii organizate în ţări în care s-a înţeles că ea, cultura, mititica de ea e o chestiune de identitate ce poate fi împerecheată cu profitul material. În ţări în care se alocă fonduri pentru ca marile muzee să funcţioneze fără griji, întreţinând faima locului. La noi, totul e ca-n fabrică, nu există priorităţi: tăiem în fabrici, în uzine, în muzee, toţi sunt oameni ai muncii, toate aceste intreprinderi trebuie să producă. Sunt curios dacă Muzeul Torturii de la Praga are ceva acţiuni la vreo fabrică de bere de reuşeşte să se autofinanţeze? Mă îndoiesc. Asta e, ce să-i faci dacă, printr-un moft al geografiei, Praga nu-i în România?.