logo
Înaltele calificări ale unor scunde personalităţi
Dragoş BAKO
381 vizualizari

Jurnaliştii de pe malul Dâmboviţei par să fi descoperit coada la prună, odată cu învestirea noilor miniştri ai Apărării şi Economiei. Absolventul de filosofie Mihai Fifor, înrolat la Ministerul Apărării şi inginerul Gheorghe Şimon, plasat la Economie, le-au furnizat jurnaliştilor „dă Bucureşti” câteva sesiuni prelungite de mirare, model „ca proasta-n târg”. Am văzut văicăreli ale unor analişti, care se întrebau acum, în 2017, cum e posibil ca oameni cu un tip de pregătire să fie unşi în funcţii cu specific total diferit de specializarea lor. Ori băieţii ăştia erau într-o criză acută de subiecte ori în ultimii 25 de ani n-au deschis un ziar, nu s-au uitat la televizor, nu au ciulit urechea la radio. De la celebrele cazuri de electronişti puşi să păstorească Agricultura, de economişti împinşi să vindece Sănătatea, până la căutătura de ospătar versat a spaimei „branconierilor”, alias Igaş de la Interne, guvernele, care s-au succedat în ultimul sfert de veac, au avut un conţinut ridicat de personaje potrivite ca nuca în perete pentru portofoliile în care s-au trezit îmbrâncite de partid. Păi ce contează pe ce bănci ţi-ai tocit coatele, pentru ce meserie te-ai pregătit, atâta vreme cât partidul e în tot şi-n toate, cât te îndrumă, te învaţă şi ritos îţi dă povaţă?! Numirea unor inşi nepotriviţi în funcţii publice nu e o invenţie a PSD, ci o practică păguboasă, pe care am avut ghinionul să o întâlnim la toate partidele care au guvernat, indiferent de culorile în care-şi vopseau penajul papagalii activişti.  De obicei, un ministru, pe care partidul îl trimite pe capra căruţei ministeriale, e un personaj de încredere al tătucului politic, unul care nu mârâie idei îndrăzneţe, nu prezintă urme de personalitate puternică, într-un cuvânt, un ins disciplinat, bun executant. Pe lângă aceste calităţi, el poate fi şi un finanţator din umbră, ce trebuie răsplătit şi căruia i se creează condiţii pentru recuperarea unor investiţii electorale. Singurii specialişti care contează sunt tătucii, acei neobosiţi sforari care se pricep la toate, de la Sănătate, Educaţie, până la Finanţe. Pe catifeaua fotoliului de ministru se poate aşeza oricine, indiferent de pregătirea profesională, atâta timp cât ochiul vigilent, situat sub aura sprâncenei de o înţelepciune stufoasă, veghează, monitorizează, iar gura stăpânului politic lasă să se pogoare peste vremelnicul demnitar povaţa călăuzitoare. Poţi fi sculer-matriţer, tâmplar-parchetar, prelucrător prin aşchiere; oricare dintre aceste meserii (altfel, cât se poate de onorabile) te poate recomanda pentru funcţia de ministru – să zicem – al Culturii. De vreme ce Caligula şi-a putut face calul senator, de ce n-ar fi îndreptăţit un stăpân politic, oricare ar fi el, să-şi pună valeţii în diferite funcţii de conducere? Fesenişti, ţărănişti, democraţi, liberali, pesedişti sau tehnocraţi, toţi cei care s-au dedulcit la guvernare într-un anumit moment al istoriei postdecembriste au exersat montarea omului potrivit în locul nepotrivit. În general, ceea ce se potriveşte cu interesul de partid, de gaşcă, nu are nimic de-a face cu interesul fraierilor, era să spunem interesul naţional. Aşa că, îndelungile mirări, uimirea exersată public, înecată în sifonul revoltei de conjunctură a deontologilor, treziţi parcă din adormire, e doar un episod amuzant cu accente penibile.



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Fabrica de lactate Sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Auchan aduce inovatia si distractia
Licitatie publica