În rahat, cu acordul părţilor

Ce numărăm toamna? Bobocii, recolta şi...şi...şi, aţi ghicit, miniştrii. Miniştrii sau firele de praf azvârlite în ochii electoratului de o posibilă remaniere, anunţată, infirmată, speculată, trasă cu praştia printre rânduri. S-a vorbit despre liste negre, despre lăsarea la vatră a unor miniştri precum Vlădescu, Şeitan, Gabriel Sandu sau Mihail Dumitru, ultimii doi mai marii Comunicaţiilor şi Agriculturii (fac precizarea pentru că sunt sigur că mulţi dintre dumneavoastră n-au auzit de ei), fusese şi Funeriu, dar se pare că puterea pixelului albastru, combinată cu violetul lui Aliodor Manolea îl ajută să-şi păstreze cartea de muncă la Ministerul Educaţiei. S-a mai vorbit despre două tabere în partidul de guvernământ, despre ape agitate, despre posibilitatea chemării la guvernare a partidelor din Opoziţie, ce mai, combinări ca la 6 din 49. Presupunând că azi, mâine, peste o săptămână sau două, lotul Şeitan, Vlădescu, Berceanu, Sandu, Dumitru pleacă, ne întrebăm care e rezultatul? Vorbim despre schimbarea filosofiei de guvernare sau doar despre nişte praf suflat în ochii căscaţi ai electoratului furios? Pot pleca şi Vlădescu şi Şeitan şi alţi câţiva acari Păun, dar în afară de nişte pălării schimbate, vom avea de-a face cu aceleaşi Mării. Pe omul de rând nu-l interesează cum îl cheamă pe cel care-i dă vestea creşterii TVA sau a diminuării salariului, ci efectul dureros al veştii. Aşa că, Vlădescu, Vasilescu, Popescu, Ionescu sau orice Escu plantat în fruntea unui minister pe criterii politice, în funcţie de capacitatea de a fi supus, în fine, avându-se în vedere orice alt criteriu decât competenţa va reprezenta doar o modificare numai bună de adormit copiii. Un fel de "Să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic!". Din 1990 încoace filosofia guvernării a fost în linii mari aceeaşi: acum suntem noi la putere, facem asta, asta, asta doar dacă ne iese ceva. Pe fondul mentalităţii colective "Ziua trece, leafa merge", această filosofie de guvernare s-a putut desfăşura nestingherită, cu acordul părţilor. Cine ne garantează că un guvern primenit, cu ajustări social - democrate sau liberale va pune pe primul loc interesul public? Aţi văzut de la evenimentele din decembrie 1989 încoace vreun grup de politicieni preocupaţi de soarta acestei ţări, dincolo de declaraţii demagogice? Atunci? Ce aşteptăm de la remanierea care azi e, mâine se amână? Multă lume e de acord că acest Guvern a bătut recordul incompetenţei, dar mi-e teamă că prea mulţi români îşi pun speranţe într-o viitoare formulă guvernamentală, fie ea şi multicoloră. Nu aveţi sentimentul că rotirea asta a cadrelor seamănă cu o diversiune, cu o peticire a unui cauciuc, cu care ţi-e teamă să porneşti la drum şi că se încearcă stingerea nemulţumirilor populaţiei prin mazilirea uznor ţapi ispăşitori? Cu sau fără remaniere, atâta vreme cât se umblă doar la formă lăsându-se fondul putred neatins, se realizează un singur lucru: se dă o pâine caldă abonaţilor la talk - show-urile televiziunilor mogulilor buni sau răi. Atât..