Tribuna
Hai, iubito, să te plimb cu tancul la şosea!
Dragoş BAKO
2506 vizualizari

L-am auzit ieri pe un politician vorbind mândru nevoie mare despre consecvenţa României în alocarea a 2% din PIB pentru Armată, despre ce parteneri de comitet suntem când e vorba să punem bani într-un seif de unde să-i luăm mai apoi pentru a-i cheltui prin fel şi fel de locuri. Am trecut de la sloganul „Mândri că suntem români” la „Mândri că suntem înarmaţi”. Fireşte, consecvenţa şi respectarea angajamentelor sunt comportamente lăudabile, mai ales că de-a lungul timpului nu ne-am intersectat prea des cu ele. Am înţeles, ăsta e jocul, am intrat în horă, trebuie să dansăm pe muzica pusă de cei de la butoane. Cum rămâne însă cu alte angajamente şi jurăminte de consecvenţă, făcute chiar în absenţa consecvenţei? Infrastructura rutieră, Educaţia şi Sănătatea sunt capitole însângerate la propriu şi, cu toate că cei ce s-au perindat pe la frâiele guvernării le-au înghesuit pe lista priorităţilor, ele au rămas tot cu izmenele rupte, cu pantofii găuriţi. N-are rost să mai vorbim despre cercetare, protecţia mediului pentru că trecem deja într-o sferă pe care mulţi sunt tentaţi să o considere de lux. Tocmai staţionăm în gara vremurilor în care se vorbeşte foarte mult despre democraţie, implicit despre drepturile omului şi umanitate. Mult am spus? Ce e mai mult decât mult? Enorm. Da, da, se vorbeşte enorm despre război, în primul rând despre cel politic. Principalele forţe politice şi-au declarat reciproc război, încercând să ne convingă că eliminarea adversarului e condiţia principală pentru bunăstarea României. Că ei au pornit la cotonogeală n-ar fi nicio pierdere, dacă n-ar antrena în încleştarea lor bezmetică şi victime colaterale din rândul civililor, transformaţi în propagandişti nevrotici. Politicienii îşi pot crăpa liniştiţi capetele, umplând văzduhul de sunete goale, însă problema e că războiul lor se extinde precum tumoarea asupra societăţii. Un război, ce ţine strict de interese de grup, nicidecum de evoluţia României, macină tot, activând un cod portocaliu de ură în toată ţara. Ne înarmăm până în dinţi (cu toate că azi războaiele se poartă pe câmpul economic, prin confiscarea resurselor naturale), intrăm voluntar într-un război care nu e al nostru şi iată-ne militari şi militanţi în cauze nedrepte, ignorând tot ceea ce ne-ar linişti, ne-ar însănătoşi, ne-ar face mai buni. Putem folosi tancurile pentru plimbări la şosea, pentru că oricum ele devin, încetul cu încetul, mijlocul de transport cel mai potrivit pe drumurile tot mai proaste din această ţară. Vom privi către cer, nu pentru a căuta cu ochii gândului înlăcrimat Divinitatea, ci pentru a urmări avioanele de luptă. Suntem în război chiar dacă nu am identificat cu exactitate inamicul. Suntem în război în primul rând cu noi înşine. O luptă din care e lesne de înţeles cine va ieşi învins, căci de învingători nu poate fi vorba.

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

Pastravaria Laita

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Licitatie publica

accentmedia