logo
Gros e lanţul de la gât, dar să-l vezi pe ăla din sertar
Dragoş BAKO
719 vizualizari

Mârlănia românească şi starea de spirit precară a neamului sunt chestiuni ce ţin de lanţ. De lanţul gros purtat la gât de ghiolbani ce ţin să-şi etaleze carenţele estetice sau de lanţul slăbiciunilor ţinut în sertarele şefilor şi şefuţilor din instituţiile publice, unde sistemul de relaţii bazat pe vasalităţi de tip feudal e groaznic de consolidat. Scandalul care îl are în centru pe poliţistul acuzat de pedofilie ar putea trece drept un episod din sfera senzaţionalului, iar dacă situaţia n-ar avea ramificaţii îmbârligate în verigile lanţului slăbiciunilor, am spune că e un caz dintre cele cu descreieraţi de rând. Dar bulgărele se rostogoleşte, crescând de la o zi la alta, scoţând în lumina reflectoarelor încrengături dubioase, petrecute tocmai în instituţii în care ar trebui să domine transparenţa şi fermitatea. Gravitatea tăcerii celor care ştiau că poliţistului îi cam place amorul cu de-a sila poate fi comparată cu însăşi gravitatea faptelor aşa-zisului om al legii. Copiii agresaţi de acesta din urmă ar putea rămâne cu traume emoţionale pentru tot restul vieţii, iar cetăţeanul, care află că cei puşi să asigure ordinea şi liniştea lui au tăinuit acele grozăvii, va purta mult timp de acum înainte trauma îndoielii, a nesiguranţei. Individul a reuşit să dea o multitudine de lovituri: pe de o parte copiilor abuzaţi şi familiilor acestora, iar pe de altă parte unei naţii întregi, care se îndoieşte de capacitatea Poliţiei de a o ocroti. Mai presus de boala acestui ins e o altă boală: dacă se confirmă că apucăturile nefireşti erau cunoscute de şefii poliţistului şi ţinute la secret, aceştia poartă la rândul lor atât răspunderea pentru ceea ce li s-a întâmplat minorilor, cât şi pe cea a prăbuşirii încrederii într-una dintre instituţiile importante ale ţării. Ştim, nu e sănătos să se generalizeze, nu toţi şefii din Poliţie sunt compromişi, nu sunt foarte mulţi cei ce pactizează cu infractorii, dar pentru mase e suficientă o scânteie, iar dacă ea are şi o încărcătură emoţională, s-a dus naibii toată cântărirea raţională. După cum spuneam, cocalarii îşi poartă lanţurile groase la vedere, pentru a-i impresiona pe cei de teapa lor. Alţi cocalari camuflaţi, deghizaţi în oameni responsabili ţin lanţurile slăbiciunilor în sertare, scoţându-le doar atunci când vreo verigă trebuie strânsă cu uşa ori determinată să lărgească baierele pungii etc. Lanţul ăsta nu se poartă în public, ci într-un cerc relativ restrâns. E şlefuit periodic, periat cu linguşeli suculente şi i se adaugă din când în când verigii noi pentru a fi mai mare şi a putea înlănţui cât mai mult. El, acelaşi lanţ al slăbiciunilor, pune în lanţuri normalitatea, ţinând-o captivă în practici soioase, instrumentate de cetele de infractori nedovediţi public, tot din motive de...lanţ. Între cei ce poartă la gât, ostentativ, verigile strălucitoare şi cei care le admiră în sertar, nu sunt mari diferenţe culturale, fiind vorba doar de o altă gamă a ghiolbăniei, însă una cu efecte nocive, nu la nivel vizual, ci în prăselele societăţii.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

artmania

sounds

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia