Tribuna
Duminică avem nevoie de un duş cald şi unul rece
Dragoş BAKO
2747 vizualizari

Ca la un semn, duminică, România va plonja într-o atmosferă de sărbătoare, pe alocuri sinceră, pe alocuri trasă de păr. Efuziunile fireşti sau teatrale vor anima o ţară în care firescul şi teatralul convieţuiesc, se întrepătrund, adâncind confuzii născătoare de erori. Uite că nici anul ăsta Ziua Naţională nu ne-a prins gătiţi în straiele înfrăţirii, ci ne-a surprins cu răfuielile în vine, cu dihonia scurgându-ni-se pe frunte, pe buze, pe bărbie, pe piept. Ne vom zgâi din nou la parade militare, vom rosti poate un „La mulţi ani!” mecanizat de sculele complezenţei, poate că ne vom ospăta din iahnia şi sarmalele aburinde oferite prin pieţele publice, dar întrebarea e dacă vom izbuti să rostogolim un gând domestic spre sămânţa acestei sărbători. Nu de puţine ori mi-a fost dat să aud rostiri caţavenciene, ale unor inşi pătrunşi vremelnic de Sărbătoarea Naţională şi stăpâniţi pe veci de un dispreţ pentru conaţionalii ce vieţuiesc în alte regiuni. Ceea ce s-a înfăptuit acum mai bine de un veac s-a făcut pentru o Românie mare, puternică, nicidecum divizată, obedientă, în care unii să tânjească după autonomie administrativă, chiar teritorială. Când cei din Timişoara nu-i vor mai dispreţui pe cei din Botoşani şi invers, când constănţenii se vor lepăda de prejudecăţile legate de Harghita şi Covasna, când oltenii şi ardelenii nu se vor mai persifla reciproc, când bănăţenii vor scăpa de complexul acela de superioritate faţă de conaţionalii din restul regiunilor României, atunci ziua de 1 Decembrie va fi mai mult decât o sărbătoare bifată cu festivismul de conjunctură. Când politicienii orbiţi de goana după voturi nu vor mai face diferenţe frustrante între românii din Diaspora şi cei din ţară va fi puţin mai multă linişte. Când vom înţelege că naţiunea aceasta nu e colonie, că românii nu se împart între buni şi răi, proşti şi deştepţi, harnici şi leneşi, civilizaţi şi primitivi, în funcţie de regiunea din care provin, vom putea vorbi cu o preţuire legitimă despre actul înfăptuit la 1 Decembrie 1918. Azi, când unitatea e invocată din 5 în 5 minute, există voci care condamnă Unirea, susţinând că Transilvaniei şi Principatelor le-ar fi mers mai bine dacă s-ar fi păstrat graniţele dintre ele. şi atunci? Cum rămâne cu 1 Decembrie 1918? Sărbătorim cu ipocrizie pentru a da tainul cuvenit festivismului, după care continuăm clevetirile? E drept, condiţiile istorice şi geografice au săpat în timp diferenţe între regiunile ce formează azi România, însă ele nu vor fi eliminate nici prin oţelirea prejudecăţilor, nici prin conştiincioasele stropiri ale rădăcinii dispreţului, prin trufii prosteşti, nici prin concursuri de ploconire înaintea sultanilor planetari. Sentimentul naţional scos la plimbare la 1 Decembrie are nevoie de un duş cald, pentru a se curăţa şi de unul rece pentru a se trezi. Românii au în continuare nevoie de o însănătoşire sufletească, de putere pentru a se reîntoarce la propria identitate, abandonată la ivirea nurilor unei iluzorii bunăstări materiale. În fine, când iahnia aceea servită prin oraşele României va fi făcută din fasole românească, nu de import, când urările rostite în 1 Decembrie nu vor izvorî din raţiuni protocolare, ci din suflet şi din conştiinţa apartenenţei la acelaşi neam, atunci vom putea spune cu mai multă convingere că suntem într-adevăr o naţiune. 





comentarii
1 comentarii

Bine punctat.
La multi ani, mai romanilor, oriunde va aflati!
2cents
29.11.2019 16:12
Din aceeasi categorie
sevis

Pastravaria Laita

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Licitatie publica

accentmedia