logo
De ce să cultivi cartofi, când poţi cultiva prostie?
Dragoş BAKO
1233 vizualizari

Nici nu s-a uscat bine cerneala pe rândurile ce vorbeau despre scum­pirea cartofilor, atât la hypermarket, cât şi la piaţă, că veni şi confirmarea de la INS. Da, scumpirea cartofilor e în capul listei majorării preţurilor, creşterea fiind de 21 de procente, faţă de luna decembrie a anului tre­cut. După cartofi, în acelaşi clasa­ment urmează legumele şi conser­vele de legume, mai scumpe cu 15% şi fructele care îşi vând vitami­nele cu preţuri majorate cu 5 pro­cente. Ca­revasăzică, se rupe lanţul de iubire şi între cartof şi român, a­cest aliat în lupta cu foamea deve­nind pare-se încet, dar sigur un pro­dus de lux. De fapt, cartoful urmează parcursul altor produse alimentare considerate oda­tă "mâncarea săra­cului", deve­nite azi bucate de fiţe. Ştiu că în copilărie nu dădea prea bine să spui că ai mâncat fasole, pen­tru că, nu ştiu de ce, ea era con­siderată hrana săracilor, iar eticheta "neam de fasolar" era un fel de stigmatizare frustrantă. Azi, fasolea, frecată, scăzută sau aruncată în ciorbă ală­turi de costiţa afumată se vinde în restaurante, în rând cu preparatele sofisticate, chiar dacă efectele flatulente sunt aceleaşi ca acum trei, patru decenii. La fel s-a întâmplat şi cu ciorba de burtă, care în anii 70-80 era una dintre mân­cărurile ieftine din restaurante, iar acum intră în rândul scofeturilor. Ce să mai spu­nem de mămăliga aia de care fu­geam în copilărie şi pe care o co­manzi azi cu preţiozitate la câr­ciumile mai răsărite, trecând drept un tip care mănâncă sănătos şi care nu mai poate cere mămăligă cu brânză, ci polenta con formaggio. Dar să ne întoarcem la prietenul de nădejde, cartoful. Prăjit, fiert, copt, mâncat cu mujdei sau fără, el ne-a scos din multe încurcături şi lipsuri culinare, ne-a fost aproape la bine, lângă cotlete şi muşchiuleţ, dar şi la greu, lângă salată de varză, în vremuri mai aspre. Autohton sau importat din Egipt, Austria, Olanda ori Ungaria, cartoful nu ne-a deza­măgit niciodată. Până acum, când iată ăştia vor să-l transforme în so­mon, în caviar, în hribi, în orice, numai să nu-l lase cartof scos din ţărână şi răsturnat în plasă pe bani puţini. Da, am văzut în Cambodgia cartofi cu 2 dolari/kilogram. Treaba lor, pro­babil că ei n-au o ţară a Făgă­raşului, o Covasna şi nici un trecut în care cartoful să se fi acoperit de gloria câştigată în ani de tovărăşie cu cele două, trei sau patru mese zilnice. Cu siguranţă, există nişte explicaţii pen­tru hălăduirea preţului pe coclaurii scumpirilor, dar, oricât de raţionale ar fi, tot nu poţi face din ele un piure sau o salată orientală. Aveam şi noi câteva produse de larg consum, pe care ne puteam baza la vremuri de strâns cureaua: grâul, cartofii, fasolea şi ceapa. Cartofii îi importăm de unde nu te aştepţi, la preţuri mari, grâu s-a făcut în prostie, dar îl ex­portăm pentru a-l importa ulterior la preţ dublu, fasole româ­nească n-ai nicio şansă să găseşti prin magazine, iar ceapa vine din "însorita" Olandă sau "tropicala" Austrie. Dincolo de schimbarea sta­tutului anumitor mâncăruri, de ridica­rea lor de la statutul de buca­tele săracilor la rang de delicatese, avem de-a face cu o manifestare cât se poa­te de naturală a prostiei ro­mâ­neşti, în privinţa nevalorificării po­tenţialului agricol, ce ar putea asi­gura alimente de bază autohtone, la preţuri mici. Cu siguranţă, la mijloc e şi ceva ticăloşie, dar elementul de bază al tărăşeniei e prostia, un pro­dus pe care ne încăpăţânăm să-l cultivăm, să-l perpetuăm şi să-l al­toim din când în când cu soiuri de import.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

salonul auto

vino

turboclima

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Covoare
Licitatie publica

accentmedia